Amfian și Edesie

Sfinții Mucenici Amfian și Edesie au fost frați din Patara Liciei, uciși pentru credința în Hristos pe vremea împăratului Maximin Daia, în 306. Sunt pomeniți la 2 aprilie după calendarul vechi, adică la 15 aprilie după cel nou.

Frații Amfian și Edesie au trăit în orașul Patara din provincia Lichia, în familia unui bogat conducător păgân al cetății. În copilărie au fost trimiși de părinți la Virit, ca să învețe științele păgâne. Acolo au crezut în numele lui Hristos și, după învățătură, n-⁠au mai vrut să se întoarcă acasă, ci au plecat la Cezareea, la preotul Pamfil (socotit mai târziu între sfinții mucenici), și sub îndrumarea lui au crescut în viața duhovnicească, stând în rugăciune și citind și studiind Sfânta Scriptură.

Atunci, la porunca împăratului roman Maximin Daia (305 până la 313), prigonitor înfocat al creștinilor, toți locuitorii Cezareei au fost siliți să facă jertfe obștești. Amfian, voind să-⁠l abată de la păgânătate pe stăpânitorul Cezareei, Urban, a venit în ziua în care acesta aducea jertfe în templul păgân, l-⁠a luat de mână și a început să-⁠l convingă să lase rătăcirea și să creadă în Hristos. Amfian a fost prins îndată, bătut și aruncat în temniță, iar după două zile de chinuri a fost înecat în mare.

Fratele său de sânge, Edesie, a fost trimis în Palestina, la minele de aramă. După câțiva ani, slobozit și ajuns la Alexandria, Edesie a repetat fapta fratelui său, în 306, mustrându-⁠l pe Ierocles, stăpânitorul cel cumplit cu creștinii. Edesie a fost supus la chinuri și înecat în mare, ca și Amfian.