Ebba de la Coldingham

Cuvioasa Ebba din Coldingham, numită și Æbbe cea Tânără, a fost stareța mănăstirii benedictine din Coldingham, în sud-⁠estul Scoției, moartă la 2 aprilie 870. Este pomenită la 2 aprilie.

Ca multe dintre sfintele Angliei anglo-⁠saxone, se știe puțin despre viața ei. A cârmuit mănăstirea benedictină din Coldingham. Este cunoscută mai ales pentru un act de mutilare de sine ca să scape de silnicia invadatorilor vikingi: după o cronică din veacul al XIII-⁠lea (după izvorul rus, al IX-⁠lea), a luat un brici și și-⁠a tăiat nasul în fața maicilor, care i-⁠au urmat pilda. Înfățișarea lor i-⁠a dezgustat atât de tare pe năvălitori, că femeile au fost scăpate de ocară, dar nu de moarte: danezii s-⁠au întors în curând și au dat foc mănăstirii, ucigând-⁠o pe Ebba și toată obștea ei. S-⁠a presupus că de aici vine proverbul „își taie nasul ca să-⁠i facă în ciudă feței”.