Anastasie I

Anastasie I a fost episcop al Romei de la 27 noiembrie 399 până la moartea sa, la 19 decembrie 401. A păstorit puțin, dar a fost prețuit de marii Părinți ai vremii.

Era roman, fiul unui om pe nume Maxim, și a urmat în scaun Sfântului Siriciu. Printre prietenii lui se numărau Fericitul Augustin, Fericitul Ieronim și Sfântul Paulin de Nola. Ieronim vorbește despre el ca despre un om de mare sfințenie, bogat în sărăcia lui.

În vremea lui, scrierile lui Origen fuseseră traduse în latină și tulburau Apusul. La stăruința lui Ieronim și a lui Teofil al Alexandriei, Anastasie le-⁠a osândit și a adunat un sinod la Roma, în 400. Într-⁠o scrisoare a socotit osândite toate scrierile lui Origen, precum și pe autorul lor. De asemenea, a îmbărbătat creștinii din Africa de Nord în lupta împotriva schismei donatiste. Cartea Papilor spune că a poruncit preoților să stea în picioare, cu capul plecat, la citirea Evangheliei.

A murit la Roma și a fost îngropat în catacomba lui Pontian. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, pomenit la 19 decembrie, și în calendarele ortodoxe de limbă engleză care cuprind sfinți ai Occidentului. Acestea îl descriu ca pe un om al sărăciei și al gândirii apostolice.