Fausta din Sirmium

Fausta din Sirmium este cinstită ca mama sfintei Anastasia din Sirmium, socotită pildă de mamă care a știut să crească o fiică sfântă. Biserica Catolică o pomenește la 19 decembrie. Sfânta este înfățișată pe una din coloanele colonadei din piața Sfântul Petru din Roma, între cele o sută patruzeci de sfinți care o împodobesc. Izvoarele ne dau puține știri, și unele nu se potrivesc între ele.

După izvorul englez și cel rus, Fausta a trăit în veacul al III-⁠lea și a fost un model de mamă. Un alt izvor, sinaxarul sârbesc, o pomenește ca muceniță care a pătimit pe vremea împăratului Maximian, între 305 și 311, și o numește mama sfintei Anastasia din Sirmium. După acest izvor, ea i-⁠a uimit și i-⁠a întors la creștinism pe chinuitorii ei, pe preotul păgân Evilasie, în vârstă de optzeci de ani, și pe eparhul Maxim. Când judecătorul i-⁠a amenințat cu chinuri și mai cumplite, ea i-⁠a cerut să facă o icoană cu chipul tuturor chinurilor cu care o amenința. Când icoana a fost gata și i-⁠a fost arătată, sfânta a spus că, precum icoana aceasta nu simte nici o durere, așa nici trupul ei nu simte durerea pedepselor lui, fiindcă sufletul ei este întărit în Domnul. Judecătorul a aruncat-⁠o într-⁠un cazan cu apă clocotită, unde această sfântă fată de treisprezece ani și-⁠a dat sufletul cu rugăciunea pe buze.

Povestea din izvorul sârbesc, cu o fată de treisprezece ani, nu se potrivește cu o mamă a unei sfinte și pare amestecată cu povestea altei muceniți. Sinaxarul sârbesc o pomenește la 6 februarie după calendarul vechi, adică la 19 februarie după cel nou.