Anatolia și Audax

Sfinții Mucenici Anatolia și Audax au pătimit pentru Hristos în Italia, în vremea împăratului Deciu, în jurul anului 250. Anatolia a fost fecioară, iar Audax, un soldat.

Potrivit unei Pătimiri din veacul al VI-⁠lea sau al VII-⁠lea, care a adăugat numele lui Audax, Anatolia și sora ei Victoria fuseseră logodite cu doi nobili romani păgâni, dar au refuzat căsătoria. Peții n-⁠au vrut să le dea pe față ca creștine și au cerut să le țină pe moșiile lor, ca să le înduplece să renunțe la credință; Titus Aurelius, peținul Anatoliei, a renunțat și a dat-⁠o înapoi autorităților. Anatolia a fost închisă într-⁠un sat de lângă Rieti, numit azi Sant'Anatolia, și acolo a fost încuiată cu un șarpe veninos, care n-⁠a mușcat-⁠o. Soldatul Audax, trimis s-⁠o omoare, a fost atacat de șarpe, dar Anatolia l-⁠a izbăvit, iar el, mișcat de pilda ei, a crezut în Hristos și a fost ucis cu sabia împreună cu ea. Victoria, după legendă, a fost străpunsă în inimă la Trebula Mutuesca (azi Monteleone Sabino).

Anatolia este amintită pentru întâia dată în anul 396 de Victricius, episcopul Rouenului. Martirologiul roman o pomenește, cu Victoria, la 10 iulie; părticele din moaștele Victoriei au fost duse în 827 la Monte Matenano, unde a luat naștere orașul Santa Vittoria in Matenano. Anatolia și Audax sunt pomeniți la 9 iulie, ca sfinți ai Bisericii nedespărțite, după calendarul pe stil nou.