Constantin Lebedev

Sfântul Sfințit Mucenic Constantin Lebedev, preot, s-⁠a născut în 1884 în gubernia Perm. Numele lui întreg era Constantin Nikolaevici Lebedev. A învățat doi ani la seminarul teologic din Perm; în 1909 a fost hirotonit diacon, iar în 1912 preot. În septembrie 1912 a fost rânduit la biserica Sfântului Proroc Ilie din debarcaderul Ust-⁠Utka, ținutul Verhoturie. Înainte de revoluție a fost mutat la biserica Mântuitorului din satul Uețkoe, ținutul Kamîșlov, la șaptezeci de kilometri de Kamîșlov, lângă gara Poklevskaia, pe malul stâng al râului Pîșma, aproape de lacul Uețkoe. Prima biserică de piatră de acolo a fost începută în 1807, în cinstea icoanei Maicii Domnului „Semnul”, cu banii enoriașilor. În mai 1863 un mare incendiu a mistuit aproape tot satul și a stricat mult biserica, dar oamenii, rămași fără case și avere, au strâns bani și au refăcut-⁠o cu iconostase noi de lemn, împodobite cu sculpturi aurite.

În vremea revoluției și a războiului civil părintele Constantin a rămas să slujească în parohia sa, chiar când a început teroarea roșie. Un val de omoruri sălbatice s-⁠a abătut peste tot ținutul Kamîșlov. Ziarul „Zaurali” scria atunci că pastorii și turma lui Hristos au suferit mult de pe urma bolșevicilor și că în ținuturile Kamîșlov, Șadrinsk și Ekaterinburg clerul a fost nimicit aproape în întregime. Pe vremea cumplitelor zile din vara lui 1918, părintele Constantin nu a încercat să se ascundă, ci a continuat să slujească.

La 8/21 iulie 1918, după Liturghie, niște ostași roșii au venit la părintele Constantin și i-⁠au cerut să meargă cu ei la gara Poklevskaia, la statul major de câmp. Adus acolo, a fost închis într-⁠o gheretă a pazei de incendiu. În noaptea de 9/22 iulie, ostașii roșii au venit s-⁠o execute. Înainte de moarte a fost supus la chinuri cumplite: i-⁠au smuls barba cu carne cu tot, i-⁠au tăiat și i-⁠au tras pielea de pe frunte, i-⁠au tăiat părțile moi ale palmelor și i-⁠au retezat tendoanele de la mâini. Martor al chinurilor a fost paznicul de noapte, care l-⁠a auzit pe părintele Constantin rugându-⁠și chinuitorii să-⁠l omoare mai repede. Moartea nu-⁠l înfricoșa, ea era pentru el mai degrabă o izbăvire. Chinuitorii au acoperit cu paie și bălegar trupul schimonosit al preotului. Dar Domnul, după cuvântul Sfântului Ioan Gură de Aur, l-⁠a îmbrăcat pe slujitorul Său în „marele giulgiu de înmormântare, mucenicia”.

Prin hotărârea Sfântului Sinod din 17 iulie 2002, Sfântul Constantin Lebedev a fost slăvit în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși din eparhia Ekaterinburgului. Este pomenit la 22 iulie, în ziua morții, la 11 februarie, cu Soborul sfinților din Ekaterinburg, și la 7 februarie, cu Soborul noilor mucenici și mărturisitori ruși, în stil nou.