Teodor al Edessei

Sfântul Teodor al Edessei a fost monah în Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, apoi episcop al Edessei din Siria, scriitor duhovnicesc și teolog, mort în anul 848. Biserica îl pomenește la 9 iulie, după calendarul vechi, și la 19 iulie, ziua în care, după tradiția greacă, a adormit.

Tinerețea și monahismul

S-⁠a născut la Edessa, într-⁠o familie bogată; tatăl său se numea Simeon, iar mama sa Maria. A avut o soră mai mare. Izvoarele spun că a urmat școala de la cinci ani și a ajuns priceput în retorică și în filozofie. Încă tânăr a rămas orfan (sursele dau vârste diferite, zece sau optsprezece ani). Și-⁠a dat sărăcilor partea de avere ce i se cuvenea, pe când cealaltă jumătate a luat-⁠o sora lui, și a plecat la Ierusalim, ca să se închine la Sfintele Locuri. A primit tunderea în monahism în Lavra Sfântului Sava, unde a petrecut mulți ani în rugăciune.

Episcopul Edessei

La vârsta de șaizeci de ani, la îndemnul patriarhului Ierusalimului, a fost ales episcop al Edessei din Siria și a fost hirotonit de patriarhul Antiohiei. Sursele greacă și sârbă îl așază în veacul al VIII-⁠lea, respectiv al IX-⁠lea; ele cad de acord că a murit în 848. Ca ierarh a luptat împotriva ereziilor: maniheismul, nestorianismul și monofizitismul. Tradiția adaugă că adepții ereziilor au atentat la viața lui, dar a scăpat.

Viața lui povestește o călătorie la Bagdad, la califul Mavia, cu plângerea împotriva nedreptăților îndurate de ortodocși. Acolo Teodor l-⁠a vindecat pe calif de o boală grea. Califul a primit apoi Botezul și a luat numele de Ioan, iar trei dintre apropiații lui i-⁠au urmat pilda.

Scrierile

Teodor a scris lucrări duhovnicești. Se păstrează „O sută de capitole folositoare de suflet” și „Cuvântul contemplativ”, ambele cuprinse în Filocalie, precum și o scurtă învățătură ascetică despre viața monahală și un cuvânt de învățătură despre Sinoade. Capitolele sale îndrumă la viața ascetică și se sprijină pe învățătura lui Evagrie Ponticul și a altor părinți ai pustiei.

Sfârșitul

Simțindu-⁠și apropiată moartea, s-⁠a întors în Lavra Sfântului Sava, unde a adormit la 19 iulie. Viața lui a fost scrisă pe larg de Vasile al Emesei, nepotul său, fiul surorii sale. Ea cuprinde un lung cuvânt de învățătură către ereticii din Edessa și o convorbire cu Teodosie, stâlpnicul Edessei. A fost tradusă foarte devreme în limba slavonă și s-⁠a păstrat în numeroase manuscrise rusești din secolele XIV-⁠XVII. Există și o viață a sa în greacă, păstrată la mănăstirea athonită Iviron.