Gavriil Athonitul

Sfântul cuviosul Gavriil Aghioritul (în lume Gheorghe, 1849-1901) a fost arhimandrit și egumen al schitului rusesc Sfântul Ilie de pe Muntele Athos, născut în gubernia Kiev și mort la 19 octombrie 1901 în stanița Novonikolaevskaia (azi Novoazovsk). A fost canonizat în 1994 de Biserica Ortodoxă Ucraineană ca sfânt cu cinstire locală, iar la 30 noiembrie 2017 Soborul arhieresc al Bisericii Ruse a hotărât cinstirea lui în toată Biserica. Este pomenit la 9 iulie (22 iulie pe stil nou).

Tinerețea și venirea pe Athos

S-⁠a născut la 8 ianuarie 1849 în gubernia Kiev, într-⁠o familie săracă, și la botez a primit numele Gheorghe. La doisprezece ani a rămas orfan. A învățat la școala sătească. În tinerețe a făcut pelerinaj la locurile sfinte ale guberniei Kiev, în împlinirea unei făgăduințe date într-⁠o boală grea. Impresiile pelerinajului au avut o influență mare asupra viziunii lui religioase și s-⁠a alăturat frăției de la Pustia Feofania, aflată în ascultarea mănăstirii Mihailovski cu Cupola de Aur din Kiev, unde a fost ucenic al egumenului Vonifatie (Vinogradski). În 1867-1868 a făcut pelerinaj la Ierusalim, apoi pe Athos, unde a rămas, intrând în frăția schitului Sfântul Ilie. În 1869 a primit tunderea monahală cu numele Gavriil, în cinstea arhanghelului Gavriil.

În primăvara lui 1876 a fost numit econom pe corabia cu pânze „Sfântul Proroc Ilie”, a schitului, care făcea curse regulate de la Athos la Constantinopol, Odesa, Mariupol și alte porturi rusești, ca să aprovizioneze schitul (echipajul era alcătuit din monahi și începători, iar căpitan era un ieromonah). În războiul ruso-⁠turc din 1877-1878 s-⁠a aflat cu corabia la Taganrog și Rostov-⁠pe-⁠Don. În 1878, după pacea de la San Stefano, s-⁠a întors la schitul Sfântul Ilie, unde a făcut ascultarea de trezorier și econom.

Egumen al schitului

În 1887 a preluat conducerea schitului, după mutarea fostului egumen, ieroschimonahul Tovie, la mănăstirea Ahtîrka. În 1891 patriarhul Ioachim al III-⁠lea al Constantinopolului l-⁠a ridicat la rangul de arhimandrit. A ajutat mult la buna orânduire a schitului Sfântul Ilie. A rezolvat cu izbândă un conflict de proprietate al schitului cu mănăstirea Pantocrator, care avea autoritate asupra lui, ceea ce a îngăduit continuarea lărgirii schitului, între altele punerea temeliei unei catedrale. Pentru finanțarea zidirii, la cererea lui Gavriil, schitului i s-⁠a îngăduit să strângă milostenii în tot Imperiul Rus, iar în 1893 el a organizat adunarea de fonduri într-⁠o călătorie în Rusia, cu sfinte odoare ale schitului. Din inițiativa lui, în 1894-1896 s-⁠a ridicat la Odesa metocul Sfântul Ilie, cu o biserică cu trei altare, în stil bizantin, și încăperi largi pentru pelerinii ruși care mergeau la Athos și la Ierusalim. O parte din pietrele bisericii au fost aduse de el de pe Athos, cu corabia „Sfântul Proroc Ilie”. Biserica a fost sfințită în decembrie 1896 de Gavriil împreună cu arhiepiscopul Iustin (Ohotin) al Hersonului și Odesei, cu altarul principal al icoanei Maicii Domnului „Alăptătoarea”, cel din dreapta al Sfântului Proroc Ilie și cel din stânga al Arhanghelului Gavriil. În 1894-1898 s-⁠a zidit în schit o clădire de obște, iar în 1899 s-⁠a început zidirea unei catedrale noi, din care, în timpul vieții arhimandritului, s-⁠au făcut doar temelia și partea de subsol.

În 1901 a plecat în Rusia să viziteze metocurile schitului din Odesa, Taganrog și stanița Novonikolaevskaia. La mijlocul lui octombrie, în timpul șederii la Novonikolaevskaia, starea lui de sănătate s-⁠a înrăutățit brusc și a murit la 19 octombrie (se împărtășise în ajun, la 18). Trupul arhimandritului a fost dus la Odesa, unde la 2 noiembrie a fost îngropat în cripta bisericii metocului Sfântul Ilie.

Cinstirea

La 22 iulie 1994, cu binecuvântarea mitropolitului Agafangel (Savin) al Odesei și Izmailului, clericii mănăstirii Sfântul Ilie din Odesa au deschis cu solemnitate mormântul arhimandritului Gavriil și i-⁠au aflat moaștele. Prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Ucrainene el a fost canonizat, iar racla cu moaștele a fost așezată în catedrala metocului (în 1995 transformat în mănăstirea de bărbați Sfântul Ilie din Odesa). S-⁠au alcătuit tropar, rugăciune și acatist. La 23 octombrie 2011 s-⁠a sfințit biserica de jos a mănăstirii Sfântul Ilie din Odesa în cinstea sfinților cuvioși Paisie Velicikovski și Gavriil, de către mitropolitul Agafangel. La 30 noiembrie 2017 Soborul arhieresc al Bisericii Ruse a binecuvântat cinstirea în toată Biserica a cuviosului Gavriil Aghioritul, trecându-⁠i numele în calendarul Bisericii Ruse, cu pomenirea la 9 iulie (22 iulie pe stil nou). O cuvântare a lui păstrată este: „Pacea Mea las vouă, pacea Mea dau vouă... Dacă vom trăi în duhul adevăraților monahi, și binefăcătorii noștri milostivi nu vor înceta să ne ajute cu darurile lor, din care există mănăstirea noastră.”