Andrei Cosovski

Sfântul Sfințit Mucenic Andrei Cosovski, preot (Andrei Iudovici Cosovski, 1878 până la 1920), a fost douăzeci de ani paroh al bisericii Sfânta Ecaterina din Feodosia, în Crimeea. A fost arestat în biserică la 7 decembrie 1920, în ziua pomenirii Sfintei Mari Mucenițe Ecaterina, și împușcat. Sinodul Bisericii Ruse l-⁠a numărat între noii mucenici. Se pomenește la 16 decembrie, la 7 februarie și, la 2 și la 28 decembrie, în Soborurile sfinților din Crimeea.

Despre viața lui se știe că a primit învățătură duhovnicească, a fost căsătorit și a avut doi fii, Vladimir și Dimitrie. La 26 februarie 1901 a fost numit la biserica Sfânta Ecaterina din Feodosia. Era iubit și respectat de enoriași pentru dezinteresare și grija față de turmă. A condus secția de ținut a consiliului școlar eparhial din Taurida și a fost inspector al școlilor parohiale din Feodosia. Schimbările din anul revoluționar 1917 au adus neliniște nu numai în sufletul preotului, ci și al enoriașilor. Păstorul vorbea deschis și direct cu oamenii despre ceea ce nu poate primi de la noua putere: închiderea bisericilor, arestările și surghiunul slujitorilor. Puterea sovietică nu suporta critica. Părintele Andrei a fost arestat chiar în biserică, la 7 decembrie 1920, și învinuit că vorbise de rău puterea și că făcea molebne cerând biruința asupra bolșevicilor. Rudele au cerut la Ceka să fie lăsat să plece acasă, fiindcă avusese febră tifoidă și malarie, era încă slab și avea nevoie de îngrijire, dar cererea nu a fost împlinită.

Enoriașii au alcătuit o cerere de eliberare a protoiereului bolnav, în care au scris că părintele Andrei slujește în parohia lor de douăzeci de ani, că le-⁠a fost un preot foarte bun, înțelegător la nevoile lor și drept, și că nu au auzit de la el vorbe împotriva puterii sovietice. La 16 decembrie 1920 comisia de anchetă a Secției speciale a Cekăi pentru Marea Neagră și Marea Azov a hotărât, având în vedere vinovăția dovedită de a fi rostit în biserică predici pentru discreditarea puterii sovietice în chestiunea despărțirii Bisericii de stat, mărturisirea lui sinceră și cererea numeroșilor enoriași, să trimită tot materialul la Tribunalul Poporului. Dar dosarul nu a ajuns la tribunal. Un conducător al Cekăi, un oarecare Kovalev, a socotit sentința prea blândă și a dat-⁠o pe a sa: „Pe Cosovski, ca dușman al RSFSR, să fie izolat de societatea cetățenilor liberi, aplicându-⁠i-⁠se pedeapsa cea mai grea, împușcarea”. Comisia sinodală pentru canonizarea noilor mucenici ai Rusiei a hotărât să-⁠l proslăvească între sfinți.