Sava de la Zvenigorod

Cuviosul Sava de la Storoji, numit și Sava din Zvenigorod, a fost unul dintre cei dintâi ucenici ai Sfântului Serghie de Radonej, întemeietorul și întâiul egumen al mănăstirii Nașterii Maicii Domnului din Zvenigorod, numită după el Savino-⁠Storojevski, vindecător și făcător de minuni. A adormit în 1407. Biserica Rusă îl pomenește la 3 decembrie (ziua adormirii), la 19 ianuarie și la 23 august, zile ale aflării moaștelor.

Ucenic al lui Serghie

Se știe că Sava și-⁠a petrecut cea mai mare parte a vieții la mănăstirea Sfintei Treimi, la Serghie de Radonej, fiind ales duhovnic al frăției, inclusiv al lui Serghie însuși. După moartea lui Serghie (1392), a fost o vreme egumen al Treimii, când Nicon, căruia Serghie îi lăsase egumenia, s-⁠a retras în singurătate. A fost părintele duhovnicesc al văduvei lui Dmitri Donskoi, Evdochia (în monahism Eufrosinia), și al celui de al treilea fiu al lor, Iuri de Zvenigorod. După unii cercetători, marele cneaz Dmitri l-⁠ar fi rugat să rânduiască mănăstirea Adormirii de pe râul Dubenka, în mulțumire pentru biruința asupra lui Mamai, dar se ivesc îndoieli, căci egumen acolo era alt Sava. Era iubitor de tăcere, ocolea vorbirea cu oamenii, se hrănea numai cu legume, purta haină aspră și dormea pe podea.

Mănăstirea de pe Storoji

Primul lăcaș de lemn al Nașterii Maicii Domnului pe dealul Storoji, lângă Zvenigorod, a început să fie zidit încă la începutul anilor 1390, cu binecuvântarea lui Sava și sub ocrotirea cneazului Iuri Dmitrievici. După letopisețe, în 1395 Sava l-⁠a binecuvântat pe cneaz pentru campania în Bulgaria de pe Volga, încheiată cu izbândă deplină și cu luarea a paisprezece orașe, între ele Marele Bulgar, Djuke-⁠Tau și Kazan. Îndată după campanie au apărut mijloacele pentru marile zidiri făcute la Zvenigorod între 1396 și 1405. Întemeierea mănăstirii poate fi pusă în anii 1396-1398. În 1398, în toiul zidirii și după moartea episcopului Daniil al Zvenigorodului, Sava a părăsit Treimea și a venit, la chemarea cneazului Iuri, la Zvenigorod, cu icoana Maicii Domnului de la Smolensk. În acei ani se ridica biserica de piatră pe Gorodok, în kremlinul din Zvenigorod, iar mai târziu (după moartea lui Sava) catedrala Treimii din mănăstirea lui Serghie și cea a Nașterii de la Savino-⁠Storojevski. Pentru zugrăvirea lor a fost chemat tânărul iconar Andrei Rubliov. După părerea istoricului K. P. Kovalev, cu binecuvântarea lui Sava el a creat unicul „rând de la Zvenigorod”, din care s-⁠a găsit o parte în 1918-1919, între care vestitul „Mântuitor de la Zvenigorod” (azi în Galeria Tretiakov). Se presupune că bătrânul Sava l-⁠a binecuvântat pe Andrei Rubliov să zugrăvească icoana „Treimea”.

Adormirea, canonizarea și minunile

Sfântul Sava a adormit în 1407. A fost cinstit întâi local, apoi canonizat din inițiativa frăției și a mitropolitului Macarie, la Soborul din 1547. O însemnătate deosebită a dat mănăstirii țarul Alexei Mihailovici, din a cărui inițiativă s-⁠a făcut în 1652 aflarea moaștelor egumenului; atunci mănăstirea a fost refăcută, cu înfățișarea păstrată până azi, și a primit întâia în Rusia rangul de lavră. Țarul a mers adesea pe jos la închinarea la moaștele sfântului. Cu mănăstirea și cu numele lui Sava sunt legate multe minuni, dintre care două de după moarte au intrat în istorie. Întâia este izbăvirea țarului Alexei Mihailovici de un urs la o vânătoare. A doua este arătarea sfântului fiului vitreg al lui Napoleon, Eugène de Beauharnais, în zilele în care francezii au pus mâna pe Moscova, în 1812: Beauharnais, rugat de bătrânul care i s-⁠a arătat, n-⁠a jefuit mănăstirea, a trecut cu bine prin vremea războaielor napoleoniene, cum i-⁠a prevestit Sava, iar urmașii lui s-⁠au înrudit cu familia țarilor. Azi mănăstirea este al treilea loc ca număr de pelerini din Rusia, după Lavra Sfintei Treimi și Diveevo.

La 17 martie 1919, moaștele lui Sava au fost deschise din hotărârea congresului județean al deputaților muncitorilor și țăranilor, iar în raportul oficial s-⁠a scris: „păpușă de vată; în vată 33 de oase foarte stricate și rupte”. La 5 aprilie 1919 au fost scoase din mănăstire, care a fost închisă. Până la începutul anilor 1930 au stat la Lubianka, apoi au fost date unui locuitor din Zvenigorod, Mihail Uspenski, care a lăsat prin testament să fie date Bisericii. Urmașii lui le-⁠au dat, în 1985, mănăstirii Danilov din Moscova, iar în august 1998 au fost mutate cu solemnitate în catedrala Nașterii Maicii Domnului de la Savino-⁠Storojevski.