Andrei Gnevâșev

Sfântul Mucenic Andrei Gnevâșev, starostele bisericii Sfântul Nicolae din Bejețk, s-⁠a născut la 3 august 1872 în Bejețk, în familia negustorului Ioan Gnevâșev. A murit în lagăr, la 7 martie 1941. Biserica Rusă îl cinstește printre noii mucenici și mărturisitori.

Tatăl lui făcea negoț cu făină și Andrei a moștenit ocupația: a făcut negoț cu semințe de in și cu fibre de in și a ajuns un mare cunoscător al domeniului. Fără să-⁠și lase negoțul, a fost sortator la firma franceză „Ernest Maquet”, care îl avea ca reprezentant la Bejețk. În Primul Război Mondial a fost chemat pe front ca soldat. După revoluție toată averea lui, depozitele, prăvăliile și casele, i-⁠au fost luate de putere. Casa în care locuia cu soția a ars într-⁠un incendiu în 1921, iar el a ridicat pe același loc una nouă, dar și aceasta i-⁠a fost luată, și a trebuit să închirieze o locuință. Nu s-⁠a pierdut însă niciodată cu inima pentru pierderea averii: Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat. Până în 1937 i-⁠a rămas doar un cal, cu hamul de iarnă și de vară, care i-⁠a îngăduit să lucreze ca vizitiu într-⁠o instituție de stat.

Om adânc credincios, a fost starostele bisericii Sfântul Nicolae din Bejețk, unde slujea atunci vicarul eparhiei Tver, episcopul Grigorie Kozîrev de Bejețk, cu care și cu frații lui preoți avea de mult prietenie. Când a venit vremea prigoanelor, organele NKVD au întocmit liste cu toți slujitorii bisericii și credincioșii pentru arestare. La 3 noiembrie 1937 s-⁠a întocmit actul de arestare al lui Andrei Ivanovici, care spunea că aparținea „unei grupări bisericești contrarevoluționare de foști negustori și monahii”. În noaptea de 2 spre 3 noiembrie a fost arestat, închis la Bejețk și interogat îndată. A recunoscut doar că fusese o singură dată, pe la 1932 până la 1933, invitat la ziua onomastică a episcopului Grigorie Kozîrev, și că uneori mergea la locuința episcopului pentru treburi bisericești. A tăgăduit toate învinuirile: că ar fi vorbit despre nerentabilitatea colhozurilor, că ar fi vorbit împotriva puterii și că ar fi amenințat cu o cruciadă a papei Romei. La ultima cerere de a mărturisi activitatea contrarevoluționară, a spus: „Declar că nu voi povesti anchetei nimic despre activitate contrarevoluționară, fiindcă nu am făcut-⁠o niciodată”.

La 27 decembrie 1937 troica NKVD l-⁠a osândit la zece ani de lagăr. După schimbarea conducerii NKVD și împușcarea lui Ejov, soția lui, Antonina Ivanovna, s-⁠a străduit să obțină eliberarea soțului, dar sentința a rămas neschimbată. Starostele Andrei Ivanovici Gnevâșev a murit la 7 martie 1941 în lagărul Kargopollag, regiunea Arhanghelsk, și a fost îngropat într-⁠un mormânt necunoscut. Se pomenește la 7 martie, la 7 februarie, în Soborul sfinților din Tver, la 18 iulie, și la 1 noiembrie, în Soborul sfinților din mitropolia Arhanghelsk.