Antonie Arapov de la Belogorsk

Cuviosul Mucenic Antonie Arapov de la Belogorsk, egumen, s-⁠a născut în 1880 la Irkuțk și a fost împușcat după intrarea Armatei Roșii la Irkuțk. A fost canonizat ca sfânt cinstit local în eparhia Permului la 2 iulie 1998, iar cinstirea în toată Biserica a fost statornicită de Sinodul Arhieresc al Bisericii Ruse din anul 2000. Se pomenește la 25 august, la 7 februarie și în Soborul sfinților din mitropolia Permului, la 14 februarie.

Din 1897 s-⁠a nevoit la Mănăstirea de bărbați Belogorsk a Sfântului Nicolae Făcătorul de minuni din eparhia Permului. La 22 iunie 1905 a fost hirotonit ierodiacon în schitul Serafim-⁠Alexeevski al mănăstirii și curând ieromonah. În 1909 a fost numit protopop al mănăstirii Belogorsk, în 1911 casier, apoi egumen în loc în vremea absenței egumenului, sfântul sfințit mucenic arhimandritul Varlaam Konoplev. La 29 iunie 1917 a fost ridicat la rangul de egumen. Prin grija egumenului Antonie a fost încheiată în mănăstire construirea catedralei Înălțării Sfintei Cruci. Predicile părintelui Antonie se tipăreau regulat în „Foile eparhiale” din Perm. După uciderea cruntă a sfântului Varlaam de către bolșevici, egumenul Antonie a fost numit egumen al Mănăstirii Belogorsk. În 1919 a plecat cu o parte din frați împreună cu oastea în retragere a amiralului A. V. Colceac. După intrarea Armatei Roșii la Irkuțk a fost arestat și împușcat. A scris „Simfonia făgăduințelor, a chipurilor și a proorociilor din Vechiul Testament cu istoria evanghelică a Noului Testament” (Perm, 1917).