Varlaam Konoplev

Sfântul Cuvios Mucenic Varlaam Konoplev (în lume Vasili Efimovici Konoplev, 1858-1918) a fost arhimandrit, întemeietor și egumen al mănăstirii Sfântul Nicolae de la Belaia Gora, din ținutul Perm. Născut în familia unor țărani vechi-⁠credincioși, a ajuns misionar printre vechii credincioși și purtător al înțelegerii dintre ei și Biserică, în rânduiala numită edinoverie. A fost arestat în august 1918 de bolșevici, împreună cu cei mai de seamă monahi ai mănăstirii, și a pierit în împrejurări rămase neclare. Sinodul arhieresc din 2000 l-⁠a trecut între sfinți.

Copilăria și căutarea adevărului

S-⁠a născut la 18 (30) aprilie 1858 în uzina Iugo-⁠Knaufski, ținutul Osa, gubernia Perm (azi satul Kalinino, regiunea Perm), într-⁠o familie de țărani de la uzinele de mine, vechi-⁠credincioși fără preoți. Între ce grupare de rit vechi a aparținut nu este lămurit: într-⁠o cerere către episcopul Petru a scris că fusese botezat prin trei afundări, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, de către un simplu om al grupării fugarilor, învățătorul Anton Gherasimov Zverev. Cercetătorii de azi presupun că familia lui a fost din rândul capelanilor (capela), larg răspândiți în gubernia Perm. De mic a căutat pe Dumnezeu și Adevărul. A scris despre sine că la zece ani a învățat să citească, s-⁠a rugat cu cei fără preoți, cu bătrânii și cu oamenii simpli, și că, odată crescut, a îndrăgit citirea Scripturii.

Mai întâi a devenit cunoscător al cărților la vechii credincioși fără preot. Misionarul eparhial, preotul Ștefan Lukanin, aflând de faimosul schismatic Konoplev, și-⁠a pus scopul să-⁠l aducă la dreapta credință. A avut cu el multe convorbiri, uimindu-⁠l prin cunoașterea Scripturii și prin convingerea sinceră. Mai târziu, în autobiografie, părintele Varlaam a scris despre ele cu recunoștință. În 1891, cu un tovarăș, a mers la Volsk, Saratov și Moscova, căutând adevărata Biserică, și a ajuns la convingerea că ierarhia de la Belaia Krinița (austriacă) a vechilor credincioși este adevărata Biserică. După câteva luni l-⁠au cuprins iarăși îndoielile și a hotărât să meargă din nou la Moscova, să umble prin biblioteci, unde s-⁠a încredințat de adevărul Bisericii Ruse și de nevoia de a se alipi la ea pentru mântuire. A fost primit cu dragoste de egumenul mănăstirii edinoverice Sfântul Nicolae, părintele Pavel, a stat la ei o săptămână și a văzut cu ochii lui în cărțile vechi cuvintele pentru care vechii credincioși se ceartă și le numesc înnoire și erezie, ca numele Iisus, Simbolul credinței fără adaosul „Adevăratul”, aliluia de trei ori. A vizitat biblioteci și a văzut la Lavra Sfântului Serghie o carte scrisă de mâna Cuviosului Chiril de la Belozersk, cu Simbolul fără acel adaos. Întors acasă, a petrecut încă ani în îndoieli, rugându-⁠se: „ca Împăratul Ceresc, dacă mă înșel în ceva, să-⁠mi arate calea dreaptă”.

Intrarea în Biserică și monahismul

După multe convorbiri cu misionarul, la 17 (29) octombrie 1893, în catedrala din Perm, episcopul Petru (Losev) al Permului și Solikamskului l-⁠a alipit pe Vasili la Biserica Rusă prin mirungere. La 6 noiembrie, ierarhul l-⁠a îmbrăcat rasofor și el s-⁠a așezat pe Belaia Gora, unde au început să se adune la el toți doritorii de viață monahală. La 1 (13) februarie 1894 a primit tunderea monahală cu numele Varlaam. A doua zi episcopul Petru l-⁠a hirotonit ierodiacon, iar la 22 februarie ieromonah. Din acel timp a fost numit conducătorul mănăstirii misionare în construcție de pe Belaia Gora. La 20 ianuarie (1 februarie) 1897 Sfântul Sinod a dat un decret de întemeiere a mănăstirii Sfântul Nicolae de la Belaia Gora și l-⁠a numit primul egumen pe ieromonahul Varlaam. Aceasta este data întemeierii legale a mănăstirii, care de fapt exista deja.

A făcut pelerinaje la Athos și la Locurile Sfinte. A fost egumen (1902), protopop al mănăstirilor de maici (1905) și de călugări (1910) din eparhia Perm, arhimandrit (1910), membru al Societății bisericești de arheologie din Perm, membru de onoare al secției din Perm a Uniunii Poporului Rus (1914) și participant la Congresul monahal panrus (1917). La 8 (21) decembrie 1910, la o audiență, i-⁠a dat împăratului Nicolae al II-⁠lea o carte despre istoria mănăstirii Belaia Gora și fotografii ale mănăstirii. A primit Ordinul Sfânta Ana gradul III (1914) și II (1916). A fost membru al Sinodului local al Bisericii Ruse din 1917-1918, ales din rândul monahilor, ca înlocuitor al arhiepiscopului Antonie (Hrapovițki), în secțiile II, III, VII, X și XI, și a luat parte la prima sesiune. Și-⁠a depus mandatul la 20 decembrie 1917.

Sfârșitul și slăvirea

La 25 august 1918, bolșevicii au arestat și au dus într-⁠un loc necunoscut pe cei mai activi locuitori ai mănăstirii. Foarte probabil, ei au fost chinuiți, iar trupurile aruncate în râul Kama. La Sinodul arhieresc jubiliar al Bisericii Ruse din 13-16 august 2000, arhimandritul Varlaam (Konoplev) a fost slăvit ca preacuvios mucenic. Este pomenit de trei ori pe an: la 12 (25) august, ziua morții, în duminica următoare în Soborul Noilor Mucenici și Mărturisitori ai Rusiei, și în Soborul Sfinților Mitropoliei Perm, în prima duminică după pomenirea sfinților ierarhi ai Permului Gherasim, Pitirim și Iona, sărbătoare introdusă în calendar cu binecuvântarea Patriarhului Chiril la 10 mai 2015. Din scrierile lui se păstrează autobiografia (1894), o cronică a mănăstirii (1897) și regulile de purtare ale frăției (1905).