Anichit din Nicomidia

Sfântul Mucenic Anichit din Nicomidia este pomenit împreună cu nepotul său, Sfântul Mucenic Fotie, și cu mulți alții, care au pătimit în anul 305. Se prăznuiesc la 25 august.

Anichit și Fotie erau din Nicomidia. Anichit, dregător militar, l-⁠a mustrat pe împăratul Diocletian (284 până la 305) pentru că așezase în piața orașului uneltele de osândă ca să înfricoșeze pe creștini. Diocletian, mâniat, a poruncit să fie chinuit Sfântul Anichit și apoi aruncat fiarelor. Dar leul slobozit a devenit blând și s-⁠a gudurat pe lângă el. Deodată s-⁠a pornit un mare cutremur, din care a căzut templul lui Hercule și mulți păgâni au murit sub zidul orașului prăbușit. Călăul a ridicat sabia ca să-⁠i taie capul sfântului, dar el însuși a căzut fără simțire. Pe Sfântul Anichit au început să-⁠l chinuie pe roată și să-⁠l pârjolească cu foc, dar roata s-⁠a oprit și focul s-⁠a stins. Mucenicul a fost aruncat într-⁠un cazan cu cositor clocotit, dar cositorul s-⁠a răcit. Așa a păzit Domnul pe robul Său spre întărirea multora. Nepotul mucenicului, Sfântul Fotie, a salutat pe cel care pătimea și, întorcându-⁠se spre împărat, a spus: „Închinătorule la idoli, zeii tăi sunt nimic”. Sabia ridicată peste noul mărturisitor a lovit pe însuși călău. Mucenicii au fost puși în temniță. După trei zile Diocletian a încercat să-⁠i convingă: „Închinați-⁠vă zeilor noștri și vă voi slăvi și vă voi îmbogăți”. Mucenicii au răspuns: „Să pieri cu cinstea și cu bogăția ta”. Atunci au fost legați de picioare de cai sălbatici, dar sfinții, târâți pe pământ, au rămas nevătămați. Nu au pățit nimic nici într-⁠o baie încinsă, care s-⁠a prăbușit. În cele din urmă Diocletian a poruncit să se aprindă un cuptor uriaș, și mulți creștini, însuflețiți de nevoința sfinților Fotie și Anichit, au intrat singuri în el, spunând: „Suntem creștini”. Toți au murit cu rugăciune pe buze. Trupurile sfinților Anichit și Fotie nu au pățit nimic de la foc, nici măcar părul lor n-⁠a ars. Văzând aceasta, mulți dintre păgâni au crezut în Hristos.