Ioan Nikolski

Sfântul Sfințit Mucenic Ioan Nikolski (Ivan Mihailovici Nikolski) a fost preot în eparhia Tverului, născut la 4 ianuarie 1878 în satul Leațkovo, în gubernia Tver, în familia unui psalt, și împușcat la 25 august 1937. A fost numărat între noii mucenici și mărturisitori ai Rusiei în august 2000, la Sinodul Arhieresc jubiliar. Este pomenit la 12 august (25 august pe calendarul nou).

Începuturile slujirii

S-⁠a născut în familia psaltului Mihail Nikolski. A învățat la seminarul teologic din Tver, iar după terminare a fost hirotonit preot și trimis să slujească într-⁠un sat din ținutul Kimry. În 1929, în vreme de prigoană, părintele Ioan a primit poruncă să ducă până la 10 noiembrie douăzeci și cinci de puduri de secară (vreo patru sute zece kilograme) la punctul de strângere a grâului al statului. A primit citația abia la 12 noiembrie, fiind plecat. Când a adus grâul a doua zi, a fost arestat pentru că a întârziat trei zile. Judecata l-⁠a osândit la confiscarea întregii averi și la surghiun în afara ținutului Kimry. A hotărât să se mute cu familia la Tver, unde locuia un văr al lui, protoiereul Vasile Vladimirski. Arhiepiscopul Tadeu (Uspenski) l-⁠a rânduit la biserica Nașterii lui Hristos. Curând, părintele Vasile a fost arestat, împreună cu mulți alți preoți din Tver, de către OGPU, judecat și trimis în surghiun. Preoții rămași liberi au început să-⁠și viziteze mai des tovarășii surghiuniți, căci familiile lor rămăseseră fără sprijin. Părintele Ioan a mers adesea la soția părintelui Vasile, Nadejda Nikolaevna, care avea deja șaptezeci și doi de ani și nu mai avea pe nimeni dintre ai ei.

A doua arestare și surghiunul

Aceste vizite la locuința unui întemnițat nu au scăpat OGPU și la 29 ianuarie 1933 părintele Ioan a fost arestat și pus în închisoarea din Tver. Fiindcă OGPU nu avea nicio dovadă a vinovăției lui, anchetatorul a încercat să le afle de la vecinii familiei Vladimirski, dar în zadar. Abia la 14 martie, după o lună și jumătate de la arestare, părintele Ioan a fost chemat la întâiul interogatoriu. Anchetatorul a întrebat cum privește puterea sovietică, apoi cu ce scopuri a mers la locuința părintelui Vasile, dacă a citit acolo ziare, cum a comentat ce a citit și dacă mai erau alți oameni acolo. A doua zi, în închisoare, părintele Ioan a scris o cerere procurorului. Cererea nu a fost luată în seamă. La 26 aprilie, troica OGPU l-⁠a osândit la trei ani de surghiun în Kazahstan. Peste trei zile preotul a fost trimis cu transportul la Alma-⁠Ata. S-⁠a întors în patrie, în regiunea Kalinin, în 1936. Curând au început iar prigoane împotriva Bisericii. Cu toate închisorile și surghiunul, părintele Ioan a continuat să slujească lui Dumnezeu și Bisericii și a fost numit de arhiepiscopul Tadeu la biserica din satul Kunganovo, ținutul Vîsokovo, din eparhia Tver. Acolo a slujit, străduindu-⁠se să predice cu râvnă la slujbe, dar nu a intrat în discuții politice, știind cât de atent îl urmărea OGPU.

A treia arestare și împușcarea

Cu toate acestea, la 4 august 1937 a fost iar arestat. Chiar faptul că, deși de două ori osândit, nu a părăsit nici la anchetă, nici în surghiun, nici după întoarcere slujirea preoțească, era destul motiv de arestare. „Martorii de serviciu”, chemați îndată după arestare, au spus, după indicația anchetatorului, că preotul spunea că puterea sovietică se va sfârși și oamenii vor merge la biserica lui Dumnezeu cu capul plecat, că la preot vin oameni acasă, că atunci când a fost întrebat de ce nu vine la el preoteasa, a răspuns că ea se teme de draci și el merge la ea la Tver, și că în predică spunea că acum în Rusia este prigoană împotriva credincioșilor. La 8 august a avut loc interogatoriul părintelui Ioan. Aici ancheta s-⁠a încheiat. La 22 august troica UNKVD pentru regiunea Kalinin l-⁠a osândit la moarte prin împușcare pentru „activitate antisovietică”. La 25 august 1937 preotul Ioan Nikolski a fost împușcat. A fost reabilitat la 24 mai 1989 de procuratura regională din Tver.