Antonin din Efes

Sfântul Antonin din Efes este unul dintre cei șapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian (Constantin) și Antonin, care au trăit în veacul al III-⁠lea. Se prăznuiesc la 4 noiembrie și la 17 august, iar a doua oară la 22 octombrie.

Tinerii și peștera

Sfântul Maximilian era fiul dregătorului Efesului, iar ceilalți șase tineri erau fii ai altor cetățeni de seamă ai Efesului. Tinerii erau prieteni din copilărie și toți făceau slujbă militară. Când împăratul Deciu (249 până la 251) a venit la Efes, a poruncit tuturor cetățenilor să se înfățișeze ca să aducă jertfă zeilor păgâni; pe cei nesupuși îi așteptau chinurile și moartea. Printr-⁠o pâră a celor care căutau bunăvoința împăratului au fost chemați la judecată și cei șapte tineri. Înfățișați înaintea împăratului, sfinții tineri și-⁠au mărturisit credința în Hristos. De la ei au fost luate îndată semnele de cinste militară, brâiele ostășești. Deciu i-⁠a lăsat totuși să plece în libertate, în nădejdea că își vor schimba hotărârea cât timp el va fi în campanie. Tinerii au plecat din oraș și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră a muntelui Ohlon, unde petreceau în rugăciune, pregătindu-⁠se pentru mucenicie. Cel mai tânăr dintre ei, Sfântul Iamvlih, îmbrăcat în zdrențe de cerșetor, mergea în oraș și cumpăra pâine. Într-⁠una din aceste ieșiri a aflat că împăratul s-⁠a întors și că ei sunt căutați ca să fie aduși la judecată. Sfântul Maximilian i-⁠a însuflețit pe prieteni să iasă din peșteră și să se înfățișeze de bunăvoie. Aflând unde se ascund tinerii, împăratul a poruncit să se zidească cu pietre intrarea peșterii, ca ei să moară acolo de foame și de sete. Doi dintre dregătorii de față la zidirea intrării erau creștini în taină. Dorind să păstreze amintirea sfinților, au pus între pietre un sicriaș pecetluit, în care erau două tăblițe de cositor, cu numele celor șapte tineri și cu împrejurările pătimirii și morții lor.

Somnul

Dar Domnul a trimis asupra tinerilor un somn minunat, care a ținut aproape două veacuri. Până atunci prigoana creștinilor încetase, deși în vremea sfântului și binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408 până la 450) au apărut eretici care tăgăduiau învierea morților la a doua venire a Domnului nostru Iisus Hristos. Unii dintre ei spuneau: „Cum poate fi învierea morților, când nu va mai fi nici suflet, nici trup, pentru că se vor nimici?”. Alții spuneau: „Numai sufletele vor avea răsplată, căci trupurile nu pot învia după o mie de ani, când nu va mai rămâne din ele nici praf”. Atunci Domnul a descoperit taina învierii morților și a vieții viitoare prin cei șapte tineri ai Săi.

Trezirea

Stăpânul terenului pe care se afla muntele Ohlon a început o construcție de piatră și lucrătorii au desfăcut intrarea peșterii. Domnul a înviat pe tineri, și ei s-⁠au trezit ca dintr-⁠un somn obișnuit, fără să bănuiască că trecuseră aproape două sute de ani. Trupurile și hainele lor erau cu totul nestricate. Pregătindu-⁠se să primească chinurile, tinerii l-⁠au rugat pe Sfântul Iamvlih să cumpere încă o dată pâine din oraș, pentru întărirea puterilor. Apropiindu-⁠se de oraș, tânărul s-⁠a minunat văzând pe porți sfânta cruce. Auzind rostit liber Numele lui Iisus Hristos, s-⁠a îndoit că a ajuns în orașul lui. Plătind pâinea, sfântul a dat negustorului o monedă cu chipul împăratului Deciu și a fost oprit, ca unul care ascunde o comoară de monede vechi. Sfântul Iamvlih a fost dus la dregătorul orașului, la care se afla atunci episcopul Efesului. Ascultând răspunsurile nedumerite ale tânărului, episcopul a înțeles că Dumnezeu descoperă prin el o taină și a mers el însuși cu poporul la peșteră. La intrarea în peșteră, episcopul a scos din grămada de pietre sicriașul pecetluit și l-⁠a deschis. A citit pe tăblițele de cositor numele celor șapte tineri și împrejurările zidirii peșterii din porunca împăratului Deciu. Intrând în peșteră și văzând acolo pe tinerii vii, toți s-⁠au bucurat și au înțeles că Domnul, prin trezirea lor dintr-⁠un somn lung, descoperă Bisericii taina învierii morților. Curând a venit la Efes însuși împăratul și a stat de vorbă cu tinerii în peșteră. Atunci sfinții tineri, în fața tuturor, și-⁠au plecat capetele la pământ și au adormit iarăși, de data aceasta până la învierea de obște. Împăratul a vrut să pună pe fiecare într-⁠o raclă prețioasă, dar sfinții tineri, arătându-⁠i-⁠se în vis, i-⁠au spus să lase trupurile lor în peșteră, pe pământ. În veacul al XII-⁠lea egumenul rus Daniil, pelerin, a văzut în peșteră aceste sfinte moaște ale celor șapte tineri.

A doua oară pomenirea celor șapte tineri se prăznuiește la 22 octombrie. După o tradiție intrată în Proloagul rus, tinerii au adormit a doua oară în ziua aceea; după o însemnare a unui Mineiu grecesc din 1870, au adormit întâia dată la 4 august și s-⁠au trezit la 22 octombrie. Sfinții tineri sunt pomeniți și în slujba începutului anului bisericesc, la 1 septembrie.