Constantin din Efes

Sfântul Constantin din Efes, numit și Exacustodian, este unul dintre cei șapte tineri din Efes, Maximilian, Iamvlih, Martinian, Ioan, Dionisie, Exacustodian și Antonin, care au trăit în veacul al III-⁠lea. Maximilian era fiul dregătorului cetății, iar ceilalți șase erau fiii altor cetățeni de seamă din Efes. Prieteni din copilărie, toți erau ostași.

Când împăratul Deciu (249-251) a venit la Efes, a poruncit tuturor cetățenilor să jertfească zeilor păgâni, iar pe cei nesupuși îi aștepta chinul și moartea. Pârâți de cei care căutau bunăvoința împăratului, cei șapte tineri au fost chemați la judecată și au mărturisit credința în Hristos. Li s-⁠au luat îndată semnele de ostași, curelele. Deciu i-⁠a lăsat totuși liberi, nădăjduind că se vor răzgândi cât el e în campanie.

Tinerii au plecat din oraș și s-⁠au ascuns într-⁠o peșteră a muntelui Ohlon, unde se rugau pregătindu-⁠se pentru mucenicie. Cel mai tânăr, Iamvlih, îmbrăcat în zdrențe de cerșetor, mergea în oraș să cumpere pâine. Într-⁠una din ieșiri a auzit că împăratul s-⁠a întors și că ei sunt căutați. Maximilian i-⁠a încurajat pe prieteni să iasă din peșteră și să se înfățișeze de bunăvoie la judecată. Aflând unde se ascund, împăratul a poruncit să se zidească intrarea peșterii cu pietre, ca tinerii să moară de foame și de sete.

Dar Domnul a trimis asupra tinerilor un somn minunat, care a durat aproape două veacuri. Până atunci prigoana încetase, dar pe vremea binecredinciosului împărat Teodosie cel Tânăr (408-450) au apărut eretici care tăgăduiau învierea morților. Atunci Domnul a descoperit, prin cei șapte tineri, taina învierii morților și a vieții viitoare. Stăpânul pământului pe care se afla muntele Ohlon a început o construcție de piatră, iar lucrătorii au desfăcut intrarea peșterii.

Domnul i-⁠a înviat pe tineri, iar ei s-⁠au deșteptat ca dintr-⁠un somn obișnuit, fără să bănuiască că trecuseră aproape două sute de ani. Trupurile și hainele lor erau cu totul neatinse de stricăciune. Pregătindu-⁠se de chinuri, i-⁠au cerut lui Iamvlih să mai cumpere o dată pâine din oraș. Apropiindu-⁠se de cetate, tânărul s-⁠a uimit văzând pe poartă sfânta cruce și auzind Numele lui Iisus Hristos rostit liber.

Plătind pâinea, a dat negustorului o monedă cu chipul împăratului Deciu și a fost oprit, ca unul care ascunsese o comoară de monede vechi. A fost dus la dregătorul cetății, la care se afla atunci episcopul Efesului. Auzind răspunsurile nedumerite ale tânărului, episcopul a înțeles că Dumnezeu descoperă prin el o taină și a mers cu poporul la peșteră. La intrare a scos din grămada de pietre o cutiuță pecetluită, în care a citit pe tăblițe de cositor numele celor șapte tineri și împrejurările în care fusese zidită peștera din porunca lui Deciu.

Intrând în peșteră și văzând tinerii vii, toți s-⁠au bucurat și au înțeles că Domnul, prin trezirea lor din somn îndelungat, descoperă Bisericii taina învierii morților. Curând a venit și împăratul la Efes și a vorbit cu tinerii în peșteră. Atunci, în fața tuturor, sfinții tineri și-⁠au plecat capetele la pământ și au adormit din nou, de data aceasta până la învierea de obște.

Cei șapte tineri sunt pomeniți la 4 august și la 22 octombrie, după calendarul vechi, adică la 17 august și 4 noiembrie în stil nou. Sunt amintiți și în slujba Anului Nou bisericesc, la 1 septembrie.