Sari la conținut

Sfânta Muceniță

Argira

Muceniță pomenită în calendarul ortodox sârbesc.

Prăznuire
30 apriliestil vechi 13 mai
Adormită
1721secolul XVIII

Viața

Sfânta Muceniță Arghira (Argira) din Prusa, în Bitinia, a fost o nouă mucenică, închisă pentru credința în Hristos și moartă în temniță, după OCA la 5 aprilie 1721 (Doxologia dă anul 1725). Este pomenită la 30 aprilie.

Venea dintr-⁠o familie evlavioasă și era o femeie frumoasă și virtuoasă. La optsprezece ani s-⁠a căsătorit cu un creștin cucernic și s-⁠au mutat într-⁠un cartier locuit de mulți musulmani. După doar câteva zile, un vecin turc, fiul cadiului, i-⁠a mărturisit îndrăzneț dragostea și a încercat să o aducă la religia lui. Ea a respins avansurile, spunând că preferă să moară decât să se mărite cu un musulman. Nu i-⁠a spus soțului, de teamă că acesta va merge după turc și va fi pedepsit.

Musulmanul a adus-⁠o în judecată și a mărturisit că ea ar fi consimțit, dar apoi a râs și a spus că a glumit. Minciunile lui au fost întărite de martori mincinoși, iar Arghira a fost trimisă în închisoare. Soțul ei, sperând la o judecată dreaptă, a făcut apel la Constantinopol; acolo acuzatorul și-⁠a repetat minciunile înaintea judecătorului. Sfânta Arghira a spus că este creștină și că nu se va lepăda niciodată de Hristos. Judecătorul a poruncit să fie biciuită și a osândit-⁠o la temniță pe viață.

Adesea era scoasă din celulă, interogată, bătută și readusă în închisoare. Așa au trecut șaptesprezece ani. A fost și ocărâtă și chinuită de femeile musulmane închise pentru faptele lor, dar a răbdat cu mare curaj. După mărturia multor femei creștine închise cu ea, își smerea trupul prin post, iar inima ei era plină de iubire pentru Hristos, încât socotea necazurile ca pe niște mângâieri. Un creștin cucernic, Manolis Kiourtzibasis, i-⁠a trimis vorbă că va încerca s-⁠o elibereze, dar ea n-⁠a fost de acord. Și-⁠a încheiat pelerinajul pământesc în închisoare, primind cununa muceniciei.

După câțiva ani trupul ei a fost dezgropat și găsit întreg, nestricat și răspândind o mireasmă negrăită. Preoți și credincioși cucernici l-⁠au dus la biserica Sfintei Paraschiva la 30 aprilie 1735, cu îngăduința patriarhului Paisie al II-⁠lea.

Prăznuiți în aceeași zi 30 aprilie