Quirin din Neuss

Sfântul Mucenic Quirin din Neuss (Quirin al Romei) a fost, după tradiție, tribun roman, ucis pentru credința în Hristos în jurul anului 116, în vremea împăratului Traian. Deși a pătimit la Roma, cinstirea lui s-⁠a răspândit mai ales la Neuss, în Germania. Se pomenește la 30 aprilie.

Ce se știe și ce spune tradiția

Un mucenic roman cu numele Quirin a fost îngropat în catacomba lui Praetextatus, pe Via Appia; numele și locul îngropării lui sunt pomenite în Martirologiul Ieronimian, care îl așază la 30 aprilie, dată ce apare și în catalogul mucenicilor romani din veacul al IV-⁠lea, și în itinerariile către mormintele mucenicilor romani. Prea puțin se știe însă despre el din izvoare istorice. Povestea vieții lui vine din Faptele legendare ale papei Alexandru I și ale Balbinei.

După aceste Fapte, Quirin era tribun și fruntaș al străjii romane pusă să-⁠i păzească pe creștinii osândiți la moarte. El a avut de adus la îndeplinire porunca lui Traian de a-⁠i ucide pe Alexandru, Eventiu și Teodul, prinși din ordinul împăratului. Fiind martor al unei minuni, când papa Alexandru, ferecat în lanțuri și rugându-⁠se, s-⁠a aflat în chip minunat în celula prietenului său Hermes, spre a-⁠l întări înaintea morții, și văzând apoi și alte minuni ale celor trei sfinți, Quirin s-⁠a întors la credință. Și-⁠a adus fiica, pe Balbina, la Alexandru, cerând să o vindece de boala de gușă; papa a împlinit rugămintea după ce Balbina a sărutat lanțurile Sfântului Apostol Petru. Quirin a primit Sfântul Botez din mâna lui Alexandru, ca și fiica lui, și, după povestire, și toți ai casei lui.

Aflând împăratul, Quirin a fost osândit să i se taie limba, mâinile și picioarele. După legenda populară, des înfățișată în artă, limba i-⁠a fost dată unui șoim, dar pasărea nu a vrut s-⁠o mănânce, iar mâinile și picioarele aruncate câinilor n-⁠ar fi fost nici ele atinse; Faptele nu spun însă nimic despre aceasta. După aceea a fost târât de boi la locul unde i s-⁠a tăiat capul. Anul mucenicirii este socotit 116 (după unii, 116 sau 117). Se crede că a fost îngropat în catacomba lui Praetextatus, pe Via Appia.

Moaștele și cinstirea

Istoricul Ado a luat numele din aceste Fapte și l-⁠a trecut în Martirologiul său la 30 martie, dată pe care o purta și Martirologiul Roman; ediția cea mai nouă a Martirologiului Roman îl pomenește la 30 aprilie. După un document din Köln din 1485, trupul lui a fost dăruit în 1050 de papa Leon al IX-⁠lea unei starețe din Neuss, numită Gepa, care ar fi fost sora papei. Așa au ajuns moaștele în biserica romanică Sfântul Quirin din Neuss, special ridicată pentru ele; în 1900 s-⁠a făcut un sarcofag nou. Pe vârful bisericii se află o statuie a lui. Locuitorii Neuss-⁠ului i-⁠au cerut ajutorul în vremea asediului cetății de către Carol Temerarul, în 1474-1475. În evul mediu, Neuss era loc de pelerinaj tot atât de cunoscut ca Kölnul și Aachenul.

Cultul lui s-⁠a răspândit la Köln, în Alsacia, în Scandinavia, în vestul Germaniei, în Țările de Jos și în Italia, unde a ajuns ocrotitorul orașului Correggio. Multe izvoare i-⁠au fost închinate, iar pelerinii de la Neuss căutau apa din izvorul Sfântului Quirin. A fost chemat în ajutor împotriva ciumei, a vărsatului, a gutei și a altor boli, și este socotit ocrotitor al cailor și al vitelor, iar în evul mediu și al cavalerilor; în Renania a fost cinstit, laolaltă cu Hubert, Corneliu și Antonie, ca unul dintre cei patru Sfinți Mareșali. Printre țărani circulă un dicton legat de vechea lui zi, 30 martie: așa cum e ziua Sfântului Quirin, așa va fi vara.