Iacob al lui Zevedeu

Sfântul Apostol Iacob al lui Zevedeu, fratele Sfântului Ioan Evanghelistul, a fost unul dintre cei doisprezece apostoli și cel dintâi dintre ei care a primit cununa muceniciei. A fost tăiat cu sabia la Ierusalim, din porunca regelui Irod Agripa, în anul 44. Biserica îl pomenește la 30 aprilie, iar la 30 iunie în soborul celor doisprezece apostoli.

Chemarea

Iacob era fiul lui Zevedeu și al Salomeei și locuia în Betsaida Galileii. Pescuia pe Marea Galileii împreună cu tatăl său și cu fratele său Ioan, într-⁠o barcă pe care o aveau în tovărășie cu Petru și cu muncitori tocmiți. Când au auzit chemarea Mântuitorului, cei doi frați au lăsat corabia, pe tatăl lor și pe cei tocmiți și s-⁠au dus după El.

Domnul i-⁠a numit „fiii tunetului”, pentru râvna lor aprinsă. Odată, într-⁠un sat al samarenilor care nu-⁠L primise, ei au vrut să cheme foc din cer, dar Hristos i-⁠a mustrat. Mama lor a cerut pentru fiii ei locurile din dreapta și din stânga Domnului în Împărăția Sa, iar El i-⁠a întrebat dacă pot bea paharul pe care îl va bea. Ei au spus că pot, iar Mântuitorul le-⁠a arătat că adevărata slavă trece prin pătimire și prin Cruce.

Martor al tainelor Domnului

Împreună cu Petru și cu Ioan, Iacob a fost ales să fie de față la învierea fiicei lui Iair, la Schimbarea la Față de pe Tabor și la rugăciunea Domnului în grădina Ghetsimani. Aceste clipe, la care ceilalți apostoli n-⁠au fost de față, arată apropierea lui de Hristos.

Propovăduirea

După Cincizecime, Iacob a vestit Evanghelia în Palestina. Sinaxarul, în forma dată de Biserica Ortodoxă din America, spune că a propovăduit și în Spania, de unde s-⁠a întors la Ierusalim. Acolo a vorbit cu îndrăzneală despre Hristos ca Mântuitor al lumii și a mustrat pe cărturari și pe farisei. Potrivit aceleiași tradiții, iudeii au tocmit pe vrăjitorul Ermoghen ca să-⁠l combată, dar ucenicul acestuia, Filip, a crezut în Hristos, iar apoi Ermoghen însuși și-⁠a ars cărțile de magie și a primit Botezul.

Mucenicia

Faptele Apostolilor spun că regele Irod Agripa, dorind să fie pe placul iudeilor, l-⁠a ucis pe Iacob cu sabia și apoi l-⁠a prins și pe Petru. Istoricul Eusebiu povestește, după tradiția mai veche, că unul dintre cei care îl pârâseră, numit Iosia, a rămas uimit de seninătatea apostolului. S-⁠a aruncat la picioarele lui, cerându-⁠i iertare, iar Iacob l-⁠a sărutat și i-⁠a zis: „Pace și iertare ție”. Iosia a mărturisit înaintea tuturor credința în Hristos și a fost tăiat împreună cu apostolul, în anul 44.

Moaștele și cinstirea

Tradiția spaniolă spune că ucenicii lui au dus trupul pe mare în Galicia și că mormântul a fost descoperit în veacul al IX-⁠lea, în vremea episcopului Teodemir și a regelui Alfons al II-⁠lea. Pe acel loc s-⁠a ridicat Santiago de Compostela, spre care merg pelerini din toată Europa, pe „Drumul Sfântului Iacob”. Tradiția Ierusalimului păstrează alt cuvânt: în catedrala armeană Sfântul Iacob din cartierul armenesc al cetății, în capela de lângă altar, se arată locul muceniciei, iar capul apostolului ar fi îngropat sub altar.

Biserica Ortodoxă Română prăznuiește pe Sfântul Apostol Iacob la 30 aprilie, iar Biserica Romei la 25 iulie. În troparul zilei, Biserica Îl roagă prin el pe Dumnezeul milostiv să dăruiască sufletelor noastre iertarea greșelilor, iar în condac îl numește pe Iacob, împreună cu fratele său, cel care a fost învrednicit să vadă Schimbarea la Față a Domnului.