Avilie al Alexandriei

Sfântul Ierarh Avilie al Alexandriei a fost al treilea episcop (papă și patriarh) al Alexandriei, în a doua jumătate a veacului I, în vremea împăratului Domițian. A păstorit Biserica Egiptului timp de doisprezece ani și a trecut la Domnul în anul 95, după unele izvoare în 98. Numele său apare și în formele Abilius, Abylius sau Melyos. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 22 februarie.

După moartea lui Anian, urmașul Sfântului Apostol și Evanghelist Marcu, episcopii și preoții din împrejurimi s-⁠au adunat împreună cu poporul la Alexandria și l-⁠au ales într-⁠un singur glas pe Avilie. Alegerea ar fi avut loc în luna decembrie a anului 83, după un calcul alexandrin în luna Kiahk. Alte izvoare dau pentru începutul păstoririi lui anul 84.

Avilie era cunoscut pentru curăția vieții, pentru evlavie și pentru grija față de poporul lui Hristos. A continuat să-⁠i întărească pe credincioși în credință, iar creștinii s-⁠au înmulțit în Egipt, în Pentapole și în ținuturile din apropiere. În timpul lui, oamenii au început să se lepede de închinarea la idoli și să se adune laolaltă, în comunități. Deși religia oficială a Egiptului era păgânismul roman, vremea păstoririi sale a fost pentru Biserică o vreme de liniște.

Unii istorici susțin că împăratul Domițian l-⁠ar fi alungat din scaun și ar fi pus pe altul în locul lui, dar nu există nicio mărturie scrisă despre aceasta. După izvoarele păstrate, a rămas în scaun douăsprezece ani și a murit în prima zi a lunii copte Thout, adică 11 septembrie, în anul 95. A fost înmormântat lângă moaștele Sfântului Marcu Evanghelistul, în biserica de la Baucalis din Alexandria. După el a urmat în scaun Kedron.

În Biserica Coptă este prăznuit la începutul anului coptic, la 1 Thout (11 septembrie după calendarul gregorian), în Biserica Catolică la 29 august și la 29 martie, iar în Biserica Ortodoxă la 22 februarie.