Papias

Sfântul Papias a fost episcop al Hierapolei, oraș din Frigia, în Asia Mică, la începutul secolului al II-⁠lea, și se numără printre Părinții apostolici. Este cunoscut pentru că a strâns mărturii despre Domnul de la cei care îi cunoscuseră pe ucenicii Apostolilor. Biserica îl pomenește la 22 februarie, iar în unele calendare rusești la 7 martie.

Viața

Datele vieții sale nu se cunosc cu precizie. Se socotește că s-⁠a născut în jurul anilor 60-70 și că a păstorit în Hierapolis, cetatea din valea râului Lycos, aproape de Laodiceea și de Colose. Sfântul Irineu al Lyonului, care îl amintește în scrierea Împotriva ereziilor, îl numește ascultător al lui Ioan și tovarăș al lui Policarp, om din vechime. Eusebiu al Cezareei arată însă, pornind de la cuvintele lui Papias, că acesta nu i-⁠a auzit el însuși pe Apostoli, ci a primit învățătura lor de la cei care îi cunoscuseră.

Papias spune că a cercetat cu grijă ce au spus Andrei, Petru, Filip, Toma, Iacov, Ioan, Matei și ceilalți ucenici ai Domnului, precum și Aristion și presbiterul Ioan. Îi întreba pe cei care veneau la el, socotind că „glasul viu și stăruitor" folosește mai mult decât cărțile. Tot la Hierapolis trăiau fiicele Apostolului Filip, de la care a aflat și el câteva povestiri.

Tâlcuirea cuvintelor Domnului

Papias a scris „Tâlcuirea cuvintelor Domnului", în cinci cărți, în jurul anului 110. Lucrarea s-⁠a pierdut, iar fragmente s-⁠au păstrat la Irineu și la Eusebiu. Ele sunt de mare preț pentru istoria Evangheliilor. Papias spune, după ce o aude de la presbiterul Ioan, că Marcu, tâlcuitorul lui Petru, a scris cu grijă, dar nu în ordine, ceea ce își amintea din propovăduirea lui Petru. Despre Matei spune că a așezat cuvintele Domnului în limba evreilor, iar fiecare le-⁠a tâlcuit cum a putut.

Papias vorbește și despre o împărăție de o mie de ani, pământească, a drepților. Eusebiu l-⁠a socotit de aceea om de înțelegere mică, dar a recunoscut că Papias s-⁠a bucurat de multă cinste în Biserică, între alții din partea lui Irineu.

Sfârșitul

Data morții lui Papias nu este sigură. Tradiția târzie vorbește despre o moarte mucenicească la Pergam în jurul anului 164, dar istoricii socotesc această știre o confuzie cu mucenicul Papylos, și îl socotesc mai degrabă mort în prima jumătate a secolului al II-⁠lea. Sfântul Papias este cinstit între Părinții apostolici, ca un martor timpuriu al felului în care faptele și cuvintele Mântuitorului s-⁠au păstrat și s-⁠au transmis înainte de a fi puse în scris.