Barbolen

Sfântul Cuvios Barbolen (numit și Babolen, Babolenus sau Babolin) a fost monah la Luxeuil și apoi cel dintâi egumen al mănăstirii Sfântul Petru, numită mai târziu Saint-⁠Maur-⁠des-⁠Fossés, în nordul Franței, lângă Paris. A adormit în jurul anului 677, după unii în 671. Se crede că ar fi fost de obârșie scoțiană; după un martirolog englez, era un monah de neam necunoscut, din școala Sfântului Columban de la Luxeuil și aliat al Sfântului Furseu.

Mănăstirea fusese întemeiată în 638 de Blidegisl, arhidiaconul Parisului, pe o peninsulă formată de Marna, la vreo două leghe de oraș. Acolo Barbolen a condus o obște numeroasă, pentru binele sufletelor din împrejurimi. Este pomenit la 26 iunie, ca sfânt al Occidentului dinaintea Marii Schisme (sfânt al Bisericii nedespărțite), după calendarul pe stil nou.