David al Bulgariei

David al Bulgariei a fost un nobil bulgar din dinastia Cometopulilor, fratele împăratului Samuel și cel mai în vârstă dintre cei patru fii ai comitelui Nicolae, mort în 976. În tradiția populară bulgară a ajuns să fie cinstit ca sfânt, ca „David, țarul bulgarilor”. Izvoarele noastre nu arată o canonizare formală și calendarul menaion nu-⁠i dă zi proprie: sursa bulgară spune că e un exemplu de canonizare populară, primită apoi de Biserică, și că este pomenit la 27 iulie, împreună cu Sfinții Șapte Ucenici.

Familia și apărarea țării

A fost fiul comitelui Nicolae și al Ripsimiei, după o sursă grecească de neam armean. Frații lui au fost Moise, Aaron și Samuel. Sursele sârbe spun că Nicolae a ridicat în Macedonia o răscoală împotriva stăpânirii bizantine în 976, sau poate chiar în 969. După năvălirea dezastruoasă a oștilor rușilor și căderea nord-⁠estului Bulgariei sub stăpânire bizantină, în 971, David și cei trei frați ai lui mai tineri au preluat conducerea apărării țării. Au exercitat puterea împreună, iar fiecare a condus și a apărat câte o regiune. David a stăpânit părțile cele mai sudice ale regatului, din Prespa și Castoria, și a răspuns de apărarea hotarelor primejdioase cu Tesalonicul și Tesalia. Un izvor bulgar socotește că a stăpânit un ținut în sud-⁠estul Macedoniei dintre Vardar și Bistrița sau, în sud-⁠vest, la Prespa.

Moartea

În 976 a luat parte la marele atac împotriva Imperiului Bizantin, dar a fost ucis de vlahi rătăcitori, într-⁠un loc numit Frumoșii Stejari, între Prespa și Castoria, după Ioan Skylitzes și Mihail din Devol. Dacă vlahii erau de fapt păzitorii trecătorii dintre Castoria și Prespa, sau uciderea a fost pusă la cale de bizantini, rămâne o presupunere, iar Skylitzes, izvorul principal, tace. Mihail din Devol arată că aceasta s-⁠a întâmplat îndată după ridicarea răscoalei, deci în 976.

Pomenirea

David este pomenit pe o inscripție pusă de țarul Samuel în biserica din satul German, de pe lacul Prespa, în anul 6501 al facerii lumii, indictionul 6, adică între 1 septembrie 992 și 31 august 993. Inscripția, în amintirea fratelui mai mare și a părinților, Nicolae și Ripsimia, este datată de izvorul bulgar în 993. Chipul lui se află în zeci de biserici din secolul al XIX-⁠lea. Cinstirea lui a pornit din popor și a fost primită apoi de Biserică.