David din Tesalonic

Sfântul Cuvios David din Tesalonic, numit Dendritul, adică „cel din copac”, a fost un monah din Tesalonic, cunoscut pentru sfaturile lui înțelepte, care a viețuit ani de zile într-⁠un migdal. A adormit în jurul anului 540. Biserica îl pomenește la 26 iunie.

Cea mai veche știre despre el vine de la Ioan Moshu, în „Lunca duhovnicească”, care povestește după Paladiu, tesalonicean, că David și Adolas au venit din Mesopotamia și au dus o viață aspră lângă Tesalonic, plină de minuni. Viața lui, scrisă de un autor necunoscut din Tesalonic între 715 și 720, arată că s-⁠a născut probabil în Mesopotamia, în jurul anului 450, și că a murit la Tesalonic între 535 și 541. În tinerețe, între 465 și 470, a devenit monah la mănăstirea Sfinților Teodor și Mercurie, lângă una dintre porțile cetății, numită Kukuliaton, pentru că monahii purtau mantale cu glugă. Acolo s-⁠a dedicat rugăciunii, postului, priveghearii, smereniei și studiului Scripturii. După moartea egumenului, monahii l-⁠au ales în locul lui, dar el a refuzat și s-⁠a urcat într-⁠un migdal de lângă biserica mare a mănăstirii și a trăit în el trei ani, răbdând toate asprimile vremii în copacul legănat. De aceea a fost numit Dendrit.

După trei ani, un înger i-⁠a poruncit să trăiască în tăcere într-⁠o chilie și i-⁠a prezis că va mai face „încă un act de iubire”. David a coborât din copac și a intrat în chilia pregătită, în fața arhiepiscopului Dorotei I al Tesalonicului și a multor clerici și credincioși. Ioan Moshu spune că chilia era la vreo trei stadii în afara zidului cetății, adică foarte aproape de mănăstire. Mulți au început să vină la el, să caute vindecare prin rugăciunile lui, și s-⁠au povestit eliberări de duhuri și vindecări de boli. Era cunoscut pentru sfatul bun, și mulțimile îl asaltau cu cereri de cuvinte de folos și de rugăciune. A plecat la Constantinopol să-⁠l roage pe împăratul Iustinian să trimită ostași pentru apărarea Tesalonicului de un atac. Se spune, după Sfântul Dimitrie al Rostovului, că odată a luat în mâini un cărbune aprins, a pus pe el tămâie și a cădit pe împărat fără ca mâinile să sufere, iar împăratul s-⁠a închinat până la picioarele lui. A murit în jurul anului 540, pe vas, în drum spre Macedonia. Moaștele lui se păstrează la Tesalonic în mănăstirea Sfânta Teodora, iar catolicoanul mănăstirii Latomou îi este închinat.