Baruh

Sfântul Proroc Baruh a fost ucenicul, scribul și prietenul credincios al Sfântului Proroc Ieremia și, după tradiție, autorul Cărții lui Baruh. A trăit în veacul al VI-⁠lea înainte de Hristos. Biserica Ortodoxă îl pomenește la 28 septembrie.

Cine era

Baruh era fiul lui Neria, din seminția lui Iuda, de neam ales; fratele său, Seraia, era mare slujitor la curtea regelui Sedechia. După Iosif Flaviu, a fost un aristocrat iudeu. A fost scribul prorocului Ieremia și a scris, după spusele lui, prorociile, în două ediții. A rămas credincios învățăturii marelui proroc, deși, ca și el, a fost uneori aproape doborât de descurajare. Pe când Ieremia se ascundea de mânia regelui Ioiachim, l-⁠a trimis pe Baruh să citească poporului adunat în Templu, într-⁠o zi de post, prorociile de avertizare. Treaba era grea și primejdioasă, dar Baruh a făcut-⁠o fără să se codească; când regele Ioiachim a auzit sulul, l-⁠a tăiat bucată cu bucată și l-⁠a aruncat în foc, iar Baruh a scris din nou prorocia, cu adăugiri, după cuvântul lui Ieremia.

Asediul Ierusalimului

Baruh a fost martor, împreună cu Ieremia, la asediul Ierusalimului de către babilonieni, în 587-586 înainte de Hristos. În mijlocul asediului, Ieremia a cumpărat un câmp în Anatot, ca semn al credinței într-⁠o refacere a Ierusalimului, iar Baruh a fost de față la înțelegere. După Iosif Flaviu, a locuit cu el apoi la Mițpa.

După căderea cetății

A fost dus împreună cu Ieremia în Egipt, unde, după o tradiție păstrată de Ieronim, a murit curând. După tradiția creștină, atât el, cât și Ieremia au fost omorâți cu pietre de ai lor în Egipt. Alte două tradiții spun că ar fi ajuns, sau ar fi fost dus, mai târziu la Babilon, după ce Nabucodonosor a cucerit Egiptul.

Scrierile

În legătură cu Ieremia, Baruh a primit o cinste tot mai mare în veacurile următoare. Lui i se atribuie Cartea lui Baruh, care face parte din Vechiul Testament în Biserica Ortodoxă și în cea Catolică, precum și alte câteva scrieri apocrife.