Ferapont de la Monza

Cuviosul Ferapont de la Monza a fost monah și pustnic rus, tuns la mănăstirea Înălțării Crucii din Kostroma, care s-⁠a nevoit pe râul Monza, în ținutul Galici, și a murit în jurul anului 1597. Este pomenit la 27 martie și la 12 decembrie, ziua adormirii, și în soborul sfinților din Kostroma. Calendarul nostru mai dă și 27 mai.

Viața

Despre copilăria și viața lui în lume nu s-⁠a păstrat aproape nimic, iar celelalte știri despre el sunt puține și fragmentare. Se știe că a primit tunderea în monahism la mănăstirea Înălțării Crucii din Kostroma, se pare la vârstă înaintată, căci a viețuit în monahism numai șaisprezece ani, iar înainte de moarte, după un contemporan, era „bătrân de ani”. Se spune că înainte de a se călugări a trăit la Moscova, lângă „casa” fericitului Vasile, de aceea îi plăcea să se numească „locuitor lângă Vasile din Moscova”. La mănăstirea din Kostroma s-⁠a arătat curând mare nevoitor și a stârnit respect adânc din partea egumenului și a fraților, iar la oraș cinstire deschisă din partea voievodului și a locuitorilor.

Ferându-⁠se de atenția prea multă, a plecat pe ascuns într-⁠un loc pustiu, înconjurat de mlaștini și păduri, pe râul Monza (în ținutul Galici), și s-⁠a dăruit aici „noilor nevoințe”. Viața veche spune că după un timp a început să se arate în chip minunat, în stare de veghe și în vis, diferitelor persoane, îndemnându-⁠le la fapte bune și rămânând necunoscut. Așa a pus în inima cuviosului Adrian, care se așezase cu puțini frați în mănăstirea pustie a Bunei Vestiri, ca să mute mănăstirea la locul nevoințelor lui, pe râul Monza. Când mănăstirea a fost ridicată pe noul loc, Ferapont a venit în ea ca un pribeag și, la rugămintea egumenului și a fraților, a rămas să locuiască acolo. Încet-⁠încet, monahii și vizitatorii mănăstirii au recunoscut în el bătrânul care li se arătase minunat și au început să-⁠l cinstească drept sfânt. A trăit în mănăstire până la moarte doi ani și jumătate, petrecând aproape tot timpul în rugăciune singuratică în pădurile de pe celălalt mal al Monzei, prorocind celor apropiați viitorul, vindecând pe cei bolnavi și făcând alte minuni, care nu au încetat nici după moartea lui.

Anul morții și moaștele

Izvoarele nu se înțeleg asupra anului morții. Dicționarul enciclopedic Brockhaus și Efron dă 1591, probabil greșit. Nikolai Tuberozov, în Dicționarul biografic rus, scrie că a murit „după toate probabilitățile în 1598 sau 1599”, dar Calendarul ortodox spune că, aflând dinainte ziua morții sale, sfântul și-⁠a luat rămas bun de la frați și a adormit în pace la 12 decembrie 1597. Moaștele lui se odihnesc sub piatră în biserica Bunei Vestiri a mănăstirii Monza, azi desființată.