Boso din Merseburg

Boso din Merseburg a fost primul episcop de Merseburg, în Saxonia-⁠Anhalt, numit „Apostolul venzilor”. A murit la 1 noiembrie 970 în Bavaria, într-⁠o vizită în ținutul său natal.

Era de neam bavarez și a fost monah benedictin la mănăstirea Sfântul Emmeram din Regensburg, de unde a fost chemat la curtea lui Otto I. Împăratul socotea convertirea venzilor, curând supuși, neapărat necesară siguranței imperiului, și l-⁠a trimis pe Boso să-⁠i creștineze. La început misiunea a părut zadarnică, din pricina urii venzilor față de germani, care le luaseră libertatea. Boso a învățat însă limba lor ca să le predice pe înțelesul lor și treptat le-⁠a câștigat încrederea și respectul. A fost răsplătit de Otto cu venituri bisericești însemnate.

În 967 sau 968 a obținut înființarea a trei episcopii noi, la Merseburg, Meissen și Zeitz. Pe Merseburg și-⁠a ales-⁠o pentru sine; Hugo, tot monah benedictin, a fost episcop la Zeitz, iar Burchard la Meissen. Toți trei au fost sfințiți în ziua de Crăciun din 968 de mitropolitul lor, Adalbert de Magdeburg. Lângă Zeitz, într-⁠o pădure, Boso a ridicat o biserică de piatră într-⁠un loc pe care l-⁠a numit după numele lui (Buosenrod); pentru aceasta a fost defrișat un crâng sfânt sorab. A continuat lucrarea misionară, dar a murit în Bavaria. A fost înmormântat în biserica Sfântul Ioan din Merseburg, iar urmaș i-⁠a fost Gisilher.

A fost fericit și se pomenește la 1 noiembrie sau la 29 decembrie. Este un sfânt al Apusului, al Bisericii nedespărțite; nu cunoaștem o canonizare sinodală ortodoxă.