Casian Zăvorâtul

Cuviosul Casian Zăvorâtul a fost monah și postitor al mănăstirii Peșterilor din Kiev, în secolul al XII-⁠lea (după un izvor ucrainean, la sfârșitul secolului al XIII-⁠lea sau începutul celui de-⁠al XIV-⁠lea). A rămas cunoscut pentru lunga lui zăvorâre într-⁠o peșteră. Este pomenit după calendarul vechi la 29 februarie și la 28 august, în Soborul cuvioșilor părinți din Peșterile Îndepărtate, iar arhiepiscopul Filaret Gumilevski a pus pomenirea lui deosebit la 13 martie (27 februarie după calendarul vechi), ziua Sfântului Ioan Casian. Un izvor ucrainean îl pomenește la 10 septembrie (28 august după calendarul vechi).

Ce se știe

Despre viața cuviosului Casian s-⁠au păstrat puține știri; locul și data nașterii nu se știu. Patericul de la Peșteri îl arată ca monah care se smerea înaintea tuturor, era foarte ascultător, harnic și postitor. Prin sfânta lui ascultare a silit duhurile necurate să mărturisească câți monahi sunt în mănăstirea Peșterilor care pot izgoni demonii și cât se tem demonii de sfinții Peșterilor. Zăvorârea într-⁠o peșteră a fost încununarea nevoințelor lui. A adormit în zăvorâre. Un manuscris al lui Modest Strilbițki spune, în același sens, că acum se bucură în cer, în bucurie nespusă, cu cetele îngerilor. Uneori cuviosul Casian este pus fără temei în legătură cu autorul redactării Patericului din secolul al XV-⁠lea.

Moaștele și chipul

Moaștele lui se află în chilia zidită a nevoitorului, în Peșterile lui Teodosie ale Lavrei Peșterilor, în Peșterile Îndepărtate, lângă moaștele lui Arsenie Harnicul, și, după izvorul ucrainean, sunt nestricate. Pe harta Peșterilor Îndepărtate din 1638 este scris că acolo se află moaștele sfântului monah și postitor Casian. În 1661 nevoitorul este însemnat ca „Casian postitorul”, iar în 1703 ca „Casian zăvorâtul”. În zugrăvirile Soborului sfinților Peșterilor de la Kiev el este înfățișat de obicei în grupul din dreapta, în șirul al cincilea, în haină monahală, lângă Ruf Zăvorâtul, în rândul monahilor care se odihnesc în Peșterile Îndepărtate.