Elena Dragaș

Cuvioasa Elena Dragaș, în monahism Ipomona („Răbdarea”), a fost soția împăratului bizantin Manuel al II-⁠lea Paleologul și mama ultimilor doi împărați ai Bizanțului, Ioan al VIII-⁠lea și Constantin al XI-⁠lea. Născută într-⁠o familie nobilă sârbă, a ajuns monahie la bătrânețe și este cinstită ca sfântă în Biserica Ortodoxă. Este pomenită la 29 mai, ziua căderii Constantinopolului, după sinaxarul rus, iar alte izvoare dau 13 sau 23 martie.

Familia și căsătoria

S-⁠a născut în jurul anului 1372, fiica marelui boier sârb Constantin Dragaș (Dejanović), stăpân al ținutului cu centrul la Velbujd, și a primei lui soții, al cărei nume nu se știe. Constantin era strănepot al regelui Ștefan Dečanski. Tatăl ei a căzut în 1395 în bătălia de la Rovine, luptând ca vasal al sultanului Baiazid I împotriva lui Mircea cel Bătrân. Elena s-⁠a căsătorit cu Manuel al II-⁠lea Paleologul în 1392; a doua zi a fost încoronată „sfântă împărăteasă”, la 11 februarie. Nu se știe de ce a fost făcută această căsătorie, dar legături dinastice între bizantini și sârbi nu erau fără pildă. Tradiția o descrie ca pe o femeie vestită pentru frumusețe, evlavie, înțelepciune și dreptate. Au avut nouă copii; trei au murit într-⁠o ciumă, iar cei șase rămași au fost toți băieți: Ioan al VIII-⁠lea, Teodor al II-⁠lea, Andronic, Constantin al XI-⁠lea, Dimitrie și Toma. Gheorghe Sfrantzes o laudă mult.

Monahia și mama împăraților

Manuel al II-⁠lea s-⁠a călugărit în 1425, cu numele Matei, și a murit la 21 iulie 1425. După aceea, Elena s-⁠a făcut și ea monahie la mănăstirea Kyra Martha din Constantinopol, cu numele Ipomona. Era o monahie ca toate celelalte și făcea toate ascultările; totuși mulți se sfătuiau cu ea, mai ales fiii ei. A ajutat la întemeierea unui cămin de bătrâni, numit „Nădejdea celor deznădăjduiți”, pe lângă mănăstirea Sfântului Ioan din Petra, unde se păstrau și moaștele Sfântului Patapie. A fost o prezență influentă la curte în vremea domniei fiilor ei, ca sfetnică politică. Când Ioan al VIII-⁠lea a aflat în Italia, în 1439, de moartea patriarhului, a refuzat să numească altul până nu se sfătuiește cu mama lui. A fost în fruntea partidei împotriva unirii cu Roma, și chiar a încetinit hotărârile, dar în cele din urmă a consimțit, sau măcar nu s-⁠a mai împotrivit, la dorința fiului ei.

După moartea lui Ioan al VIII-⁠lea, în 1448, tronul a fost disputat între Constantin și fratele lui mai tânăr, Dimitrie, ambițios, dar neîndemânatic. Elena l-⁠a sprijinit pe Constantin, a fost regentă până la sosirea lui de la Mistra, în 1449, și l-⁠a convins pe sultanul Murad al II-⁠lea să intervină în favoarea lui. Constantin a luat numele de Constantin al XI-⁠lea Dragases Paleologul, după mama lui, singurul dintre fii care a făcut aceasta. Elena a murit în 1450, în martie. Gheorghe Scholarios, primul patriarh după căderea Constantinopolului, a rostit pentru Constantin un cuvânt de mângâiere „La moartea mamei lui, sfânta Ipomona”, în care spune că oricine o cunoștea ieșea mai bun.

Cinstirea

Cinstirea ei a început la mănăstirea Sfântului Patapie de la Loutraki, unde i-⁠a fost mutat capul. La sfârșitul veacului al XX-⁠lea, centrul cinstirii a devenit biserica Sfântului Atanasie din Atena. Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a canonizat-⁠o în 1992, ca preacuvioasă.