Cristina a Persiei

Sfânta Mucenică Cristina a Persiei (în sirieacă Kreshtina, născută Iazdoi) a fost o nobilă persană din imperiul sasanid, din Karka d'Beth Slokh (azi Kirkuk), în ținutul Beth Garmai, cinstită după moartea ei ca fecioară mucenică, în secolul al VI-⁠lea. Este pomenită la 13 martie de Biserica Catolică și de Biserica Siriană Ortodoxă și de Biserica Sârbă, iar sinaxarul Constantinopolului și alte calendare dau 14 martie.

Viața și mucenicia

Tatăl ei, Iazdin, fiul lui Mihrzbiroi, era guvernatorul Nisibisului. Ea a trecut de la zoroastrism la Biserica Răsăritului și a fost ucisă pentru că a refuzat să consume căsătoria cu un nobil. Potrivit unui martirologiu grec, a fost bătută până la moarte cu vergi. Data exactă a morții nu se știe, dar probabil a fost în vremea domniei lui Hosrov I (531 până la 579). Un izvor sârb o așază în secolul al IV-⁠lea, ceea ce nu se potrivește cu celelalte.

Nu mult după moartea ei, Babai cel Mare (mort în 628) i-⁠a scris viața și actul muceniciei în limba siriană. Azi s-⁠a păstrat numai prefața. Fiindcă Babai înșiră, în viața lui Gheorghe din Izla (mucenicit în 615), toate scrierile hagiografice pe care le alcătuise până atunci, el trebuie să fi scris viața Cristinei după această dată. După Babai, ea se numea Iazdoi „pe când era păgână”, dar „în noua naștere a înfierii, ca semn de viață, a ales să fie numită Cristina, nume care nu va trece”.

Pomenirea

Martirologiul roman o descrie astfel: în Persia, Sfânta Cristina, mucenică, care a fost bătută cu vergi și și-⁠a încheiat mărturia muceniciei sub regele persan Hosrov I. În Biserica Ortodoxă Georgiană, sărbătoarea ei era în prima parte a secolului al VII-⁠lea la 15 martie. Unele variante ale calendarului bisericesc al lui Ioane-⁠Zosime, din secolul al X-⁠lea, dau 14 martie. Sinaxarul Constantinopolului al Bisericii Ortodoxe dă tot 14 martie.