Chiriac de la Tazlău

Sfântul Cuvios Chiriac de la Tazlău a fost un sihastru din Moldova, născut într-⁠o familie de țărani, care s-⁠a călugărit la mănăstirea Tazlău și s-⁠a nevoit cincizeci de ani în peștera de pe Măgura Tazlăului. A adormit în Domnul la 31 decembrie 1660.

Deși puțini îl cunosc, credincioșii din împrejurimi i-⁠au păstrat numele din tată în fiu. Era din satul Mesteacăn (după OCA, Mastacăn, azi aparținând de Borlești), din părinți credincioși. Încă din copilărie, luat de părinți la slujbele de la mănăstirea Tazlău, a simțit că sufletul i se „întraripează cu dumnezeiescul dor" și a intrat din tinerețe în obștea mănăstirii, pe vremea egumenului Dosoftei. A învățat viața monahală, a primit îngerescul chip și s-⁠a arătat râvnitor în smerenie, ascultare, rugăciune neîncetată și post. A fost hirotonit diacon și preot fără voia lui și a devenit un povățuitor iscusit de suflete.

Dorind o nevoință mai aspră, s-⁠a retras într-⁠o peșteră de pe muntele numit Măgura Tazlăului, unde a petrecut cincizeci de ani în privegheri de toată noaptea, mâncând pâine uscată și fructe, vărsând lacrimi multe, răbdând frigul cumplit și ispitele diavolești, asemenea marilor isihaști de odinioară. Cu harul Duhului Sfânt a prevăzut lucruri viitoare, a vindecat boli și a izgonit demoni. Fața lui strălucea de lumina Taborului. Mulțimi de monahi și credincioși veneau la el, mulți devenind isihaști în munții Tazlăului, Nichitului și Tarcăului. În vremea propagandei calvine venite din Transilvania a fost un apărător al dreptei credințe în ținutul Neamțului.

Ucenicii l-⁠au îngropat, după unele izvoare, în peștera de pe Măgura, după altele în pridvorul bisericii mănăstirii, și multe minuni s-⁠au făcut la sfintele lui moaște. La sfârșitul secolului al XVII-⁠lea Moldova a fost amenințată de mari primejdii, iar credincioșii s-⁠au ascuns în păduri; moaștele Sfântului au fost împărțite între credincioși ca să nu fie pângărite de necredincioși, și peștera a rămas fără comoara ei. Evlavia populară l-⁠a socotit sfânt încă din viață, lucru adeverit și de Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Este pomenit la 31 decembrie.