Melania Romana

Cuvioasa Melania Romana, numită și Melania cea Tânără, a fost o ascetă din Roma, născută în jurul anului 383 și adormită în Ierusalim la 31 decembrie 439. Fiică de senator și moștenitoare a uneia dintre cele mai mari averi ale vremii, a lăsat toate bogățiile pentru a trăi în feciorie și sărăcie, a ajutat Bisericile și mănăstirile și a întemeiat obști monahale. Este prăznuită la 31 decembrie (13 ianuarie după calendarul nou).

Familia și căsătoria Melania a fost singurul copil al lui Valeriu Publicola și al Ceioniei Albina, amândoi creștini, din familia senatorială a Valeriilor, una dintre cele mai vechi și mai mândre din Roma. Era nepoata, din partea tatălui, a Cuvioasei Melania cea Bătrână. Împotriva voinței ei, a fost căsătorită la paisprezece ani (după un izvor, la treisprezece) cu vărul ei, Valeriu Pinian.

Melania l-⁠a rugat încă de la început pe soțul ei să trăiască în curăție, dar el, sub presiunea părinților, voia urmași. Au avut doi copii, care au murit curând. Se povestește că, atunci când ea s-⁠a îmbolnăvit, Pinian a făgăduit că, dacă se va vindeca, vor trăi ca frate și soră. Ea s-⁠a vindecat, iar el și-⁠a ținut făgăduința. Tatăl ei, aflat pe patul de moarte, i-⁠a cerut iertare pentru piedicile puse în calea ei.

Lepădarea de avere După moartea părinților, Melania și Pinian au hotărât să-⁠și vândă averile din Italia, Sicilia, Spania, Galia și Africa, pentru a-⁠i ajuta pe nevoiași. Rudele lor i-⁠au socotit nebuni, iar fratele lui Pinian a încercat să le stea în cale prin procese. Pentru ca vânzarea să se facă drept, Melania a cerut sprijinul Serenei, soacra împăratului Honoriu, iar împăratul a poruncit guvernatorilor provinciilor să vândă bunurile și să trimită banii. Din bani, mulți săraci, bolnavi și întemnițați au fost ajutați, mulți robi au fost eliberați, iar Bisericile și mănăstirile din Palestina, Siria și Egipt au primit daruri.

În 408-410 au părăsit Roma, amenințată de goți. După o ședere în Italia de sud, în 410 au ajuns în Africa de Nord, la Tagaste, unde l-⁠au cunoscut pe Fericitul Augustin și au rămas prieteni cu el. Melania a întemeiat acolo mănăstiri și a trăit în post, rugăciune și citirea Scripturii. Un izvor spune că citea de trei ori pe an Vechiul și Noul Testament.

La Ierusalim În 417 au pornit spre Țara Sfântă, trecând prin Alexandria, unde au primit binecuvântarea Sfântului Chiril. S-⁠au așezat pe Muntele Măslinilor. După moartea lui Pinian (în jur de 420, după alte izvoare 431), Melania a ridicat o mănăstire pentru bărbați și o biserică și a adunat în jurul ei o obște de femei. A vizitat pe părinții din pustie și a fost prietenă cu Fericitul Ieronim. Un izvor sârb mai spune că a mers la Constantinopol, unde l-⁠a câștigat pentru credință pe vărul ei păgân, Voluzian.

În decembrie 439, simțindu-⁠și sfârșitul aproape, a mers la Betleem pentru slujba Nașterii Domnului. A adormit pe 31 decembrie, cu cuvintele: Precum a plăcut Domnului, așa s-⁠a făcut.

Cinstirea Peștera ei de la Ierusalim se află sub mănăstirea Marea Panaghia, aproape de Sfântul Mormânt. Moaștele sale au fost, după tradiție, duse de cruciați la Veneția. Astăzi, după un izvor, se păstrează la Roma, în biserica Santo Stefano Rotondo. La Zrenjanin, în Serbia, există o mănăstire închinată ei. În Ucraina, ziua ei a rămas legată de sărbătoarea populară Malanka.