Congar

Sfântul Congar a fost egumen galez și, după tradiție, episcop în Somerset, în Anglia de azi, în vremea în care ținutul era încă regatul britonic Dumnonia. Este socotit întemeietorul unei mănăstiri la Cadbury-⁠Congresbury și a murit la 27 noiembrie 520, în drum spre Ierusalim, în pelerinaj. Numele lui apare și în formele Cumgar, Cungar, Cyngar, iar în latină Concarius. Se spune că a fost fratele Sfintei Kigwe.

A crescut în Pembrokeshire, în Țara Galilor, apoi a trecut Canalul Bristolului ca să întemeieze o mănăstire, care se crede că a stat la Cadbury-⁠Congresbury, în Somerset. Satul și biserica parohială din Badgworth îi poartă numele. Tradiția spune că locul a devenit centrul unei episcopii mai vechi decât eparhia de Bath și Wells. Potrivit legendei, toiagul său, înfipt în pământ, a prins rădăcini, iar tisa care a crescut de acolo se poate vedea și astăzi.

Mai târziu s-⁠a întors în Țara Galilor, dar a murit în timpul unui pelerinaj la Ierusalim. În Evul Mediu parohia Congresbury pretindea că păstrează trupul sfântului și îl pomenea în mai multe ghiduri pentru pelerini, fără ca altcineva să-⁠i dispute moaștele. Congresbury este amintit întâia oară în Viața regelui Alfred de Asser, ca o mănăstire celtică părăsită, probabil legată de Congar.

Deși este un sfânt mai puțin cunoscut, a fost înscris pe la 1060 într-⁠o litanie din Winchester, iar ziua lui apărea în aproape toate calendarele medievale ale Somersetului. Biserici închinate lui se află și în Bretania și în Cornwall, unde se spune că a fost sihastru la St Ingunger, în parohia Lanivet. Este pomenit la 7 noiembrie în Țara Galilor și la 27 noiembrie în Somerset.