Credința din Roma

Sfânta Muceniță Credința din Roma a fost cea mai mare dintre cele trei fiice ale Sfintei Sofia, împreună cu Nădejdea și Dragostea. A pătimit în anul 137, la doisprezece ani, sub împăratul Adrian.

În veacul al II-⁠lea, în vremea lui Adrian (117-138), trăia la Roma o văduvă credincioasă, Sofia (numele înseamnă „înțelepciune”). Avea trei fiice, numite după cele mai de seamă virtuți creștine: Credința, Nădejdea și Dragostea. Sofia le-⁠a crescut în dragostea de Dumnezeu și le-⁠a învățat să nu se lipească de bunurile pământești. Vestea a ajuns la împărat, care a vrut să le vadă pe cele trei surori și pe mama lor. Toate patru au mărturisit fără teamă credința în Hristos cel înviat. Uimit de curajul fetelor, împăratul le-⁠a trimis la o păgână, ca să le convingă să se lepede, dar cuvintele ei n-⁠au schimbat nimic. Aduse din nou înaintea lui Adrian, au refuzat cu indignare să jertfească zeilor și au spus că rămân copiii Dumnezeului ceresc.

Furios, împăratul a poruncit chinuri felurite. Credința a fost bătută mai întâi, sub ochii mamei și surorilor, apoi pusă pe o grătar de fier înroșit, dar focul nu i-⁠a făcut nimic. Aruncată într-⁠un cazan cu smoală clocotită, a rămas neatinsă, căci cazanul s-⁠a răcit. A fost osândită să fie tăiată cu sabia și a spus că merge cu bucurie la Domnul. Și-⁠a plecat capul și și-⁠a dat sufletul lui Dumnezeu. Nădejdea și Dragostea, întărite de curajul ei, au îndurat chinuri asemănătoare, focul nu le-⁠a vătămat, apoi au fost tăiate cu sabia. Sofia nu a fost chinuită trupește, dar a fost osândită la o durere sufletească și mai mare, aceea a despărțirii de copii. Ea a îngropat trupurile fiicelor sale și a rămas două zile la mormântul lor. A treia zi Domnul i-⁠a dat o moarte liniștită. Credința avea doisprezece ani, Nădejdea zece, iar Dragostea numai nouă.

Sfânta este pomenită la 30 septembrie, în stil nou, împreună cu surorile și cu mama lor.