Cuvioșii mucenici de la Lavra Sfântului Sava

Cuvioșii mucenici de la Lavra Sfântului Sava, între care Ioan, Serghie și Patriciu, au fost uciși în Lavra Sfântului Sava cel Sfințit, în secolul al VIII-⁠lea. În acea vreme împrejurimile Ierusalimului erau jefuite des de sarazini; mănăstirea Sfântului Haritón fusese pustiită și căzuse în ruină. De două ori sarazinii încercaseră să prade Lavra Sfântului Sava, dar purtarea de grijă a lui Dumnezeu a ocrotit-⁠o. A treia oară, monahii ar fi putut scăpa de barbari mergând la Ierusalim, dar au hotărât să nu părăsească locul unde se mântuiau de atâția ani.

La 13 martie, sarazinii au spart zidurile și au cerut toate lucrurile de preț. Monahii le-⁠au spus că în mănăstire nu sunt decât puțină hrană și haine vechi, iar sarazinii au început să tragă cu săgeți. Treisprezece oameni au murit, mulți au fost răniți, iar chiliile au fost incendiate. Voiau să dea foc și bisericii, dar, zărind în depărtare o mulțime de oameni, au crezut că e o oaste trimisă de la Ierusalim și au fugit cu puținul pe care l-⁠au jefuit. Părintele Toma, medic cu experiență, a îngrijit răniții.

În Joia Mare, 20 martie, sarazinii au revenit în număr mai mare și au început să-⁠i bată pe monahi. Supraviețuitorii au fost mânați în biserică și chinuiți ca să spună unde au ascuns comori. Mănăstirea era înconjurată, astfel că nimeni nu putea scăpa. Barbarii l-⁠au prins pe tânărul monah Ioan, care avusese grijă de vagabonzi, l-⁠au bătut cumplit, i-⁠au tăiat tendoanele de la mâini și de la picioare și l-⁠au târât pe pietre de picioare, jupuindu-⁠i spatele. Ecleziarhul Serghie ascunsese vasele sfinte și încercase să fugă, dar a fost prins și decapitat. Câțiva monahi se ascunseseră într-⁠o peșteră din afara mănăstirii, dar au fost văzuți de o santinelă de pe deal, care le-⁠a poruncit să iasă. În peșteră, Patriciu le-⁠a șoptit celor din jur: „Nu vă temeți, voi merge singur și îmi voi întâmpina moartea. Voi stați și rugați-⁠vă.” Sarazinii l-⁠au întrebat dacă mai e cineva, iar Patriciu a spus că e singur. L-⁠au dus la Lavră, unde așteptau captivii.

Sarazinii au cerut o răscumpărare de 4000 de monede de aur și vasele sfinte, pe care monahii nu le aveau. Atunci i-⁠au dus în peștera Sfântului Sava din interiorul zidurilor, au aprins în fața intrării un foc pe care au pus bălegar, în nădejdea să-⁠i înăbușe cu fumul otrăvitor. Optsprezece oameni au murit în peșteră, între ei Ioan și Patriciu. Sarazinii i-⁠au chinuit mai departe pe cei vii, dar n-⁠au scos nimic de la ei și au plecat. În noaptea Vinerii Mari, monahii ascunși în dealuri s-⁠au întors la Lavră, au dus trupurile părinților uciși în biserică și le-⁠au îngropat acolo. Barbarii care au jefuit mănăstirea au fost pedepsiți de Dumnezeu: au fost loviți de o boală subită, au murit cu toții, iar trupurile lor au fost mâncate de fiare.

Acești sfinți nu trebuie confundați cu alți mucenici ai Lavrei Sfântului Sava, care au pătimit în anul 610 și sunt pomeniți la 16 mai. Cele două date arată atacuri diferite, căci Lavra a fost prădată de barbari de mai multe ori. Cuvioșii mucenici sunt pomeniți la 20 martie (stil nou; 2 aprilie pe stil vechi).