Daria din Roma

Sfânta Muceniță Daria din Roma a fost soția Sfântului Mucenic Hrisant și a pătimit împreună cu el în vremea împăratului Numerian (283-284). În sobor sunt pomeniți și mucenicii Claudiu, Ilaria, Iason și Maur, preotul Diodor și diaconul Marian. Se pomenesc la 1 aprilie.

Hrisant

Hrisant venea dintr-⁠o familie păgână și primise o bună învățătură. Printre cărțile pe care le citea erau unele în care păgânii vorbeau despre creștinism. Tânărul a vrut să citească însă cărțile scrise de creștini înșiși și a dat peste cărțile Noului Testament. Sfânta Scriptură i-⁠a luminat sufletul. L-⁠a căutat pe preotul Carpofor, ascuns din pricina prigoanei, și a primit de la el Sfântul Botez. După aceea a început să propovăduiască pe față Evanghelia. Tatăl lui a încercat în tot felul să-⁠l abată de la creștinism și l-⁠a însurat cu frumoasa Daria, preoteasă a Atenei Palas. Dar Hrisant a izbutit s-⁠o aducă pe soția lui la Hristos, iar tinerii soți au hotărât, de comun acord, să trăiască în feciorie. După moartea tatălui, au locuit în case separate. Hrisant a adunat în jurul lui tineri aduși la Hristos, iar în jurul Sfintei Daria s-⁠au adunat femei cucernice.

Pătimirea

Orășenii s-⁠au plâns eparhului Celerin că Hrisant și Daria propovăduiesc necăsătoria. Hrisant a fost dat la chinuri tribunului Claudiu. Chinurile nu au putut clinti curajul tânărului mucenic, căci puterea lui Dumnezeu îl ajuta pe față. Uimit, tribunul Claudiu a crezut în Hristos și a primit Sfântul Botez, împreună cu soția lui, Ilaria, cu fiii Iason și Maur și cu toți cei din casă și ostașii. Când vestea a ajuns la împăratul Numerian, el a poruncit să fie omorâți toți. Mucenicul Claudiu a fost înecat în mare, iar fiii și ostașii au fost tăiați cu sabia. Creștinii au îngropat trupurile sfinților mucenici într-⁠o peșteră din apropiere, iar Sfânta Ilaria venea necontenit acolo să se roage. Odată a fost urmărită și adusă la chinuri. Sfânta a cerut câteva clipe pentru rugăciune și, sfârșind-⁠o, s-⁠a săvârșit. O slujnică a îngropat-⁠o în peșteră, lângă fiii ei.

Pe Sfânta Daria chinuitorii au dat-⁠o într-⁠o casă de desfrâu. Dar acolo a păzit-⁠o un leu trimis de Dumnezeu. Pe toți cei care au încercat să o spurce, leul îi trântea la pământ, dar îi lăsa vii. Mucenița le propovăduia pe Hristos și îi aducea pe calea mântuirii. Pe Sfântul Hrisant l-⁠au aruncat într-⁠o groapă puturoasă, în care se scurgeau toate murdăriile orașului. Dar lui i-⁠a strălucit Lumina cerească și în loc de putoare, groapa s-⁠a umplut de bună mireasmă. Atunci împăratul Numerian a poruncit să fie dați Hrisant și Daria în mâinile călăilor. După chinuri, mucenicii au fost îngropați de vii în pământ.

În peștera din apropierea locului execuției au început să se adune creștini, serbând ziua morții mucenice a sfinților. Făceau slujbe și se împărtășeau cu Sfintele Taine. Aflând, stăpânirea păgână a poruncit să se astupe intrarea peșterii, plină de cei ce se rugau. Așa au pierit în chinuri mulți creștini, dintre care doi sunt cunoscuți cu numele: mucenicii preotul Diodor și diaconul Marian.