Dimitrie Ovecikin

Sfântul Sfințit Mucenic Dimitrie Ovecikin, preot (1877-1937), a slujit la catedralele din orașul Osa, în regiunea Perm, și a primit cununa muceniciei prin împușcare la 14 noiembrie 1937. S-⁠a născut la 25 mai 1877 în satul Malîe Podberezî, gubernia Kazan, în familia unui țăran. A fost slăvit în 2000. Este pomenit la 14 noiembrie, la 7 februarie, în Soborul noilor mucenici și mărturisitori ai Bisericii Ruse, și la 14 februarie, în Soborul sfinților mitropoliei Perm.

În 1896 a terminat seminarul învățătorilor din Kazan și a fost profesor de matematică, cu gândul să-⁠și închine viața învățăturii copiilor de țărani. La Kazan a cunoscut-⁠o pe viitoarea lui soție, Olga Grigorievna Kitaeva, fiică de negustori cucernici din Urali, care preda limba rusă la școală. Câțiva ani au fost învățători în Urali, apoi s-⁠au mutat în Osa, unde locuiau părinții soției. Aici Dimitrie Kiprianovici a hotărât să se facă preot, a intrat la seminarul duhovnicesc și, după terminare, a fost hirotonit preot la catedrala Adormirii din Osa. În 1917, cu banii locuitorilor orașului, s-⁠a zidit catedrala Sfintei Treimi, și părintele Dimitrie a început să slujească în ea. Încă din copilărie îi deprindea pe copii să trăiască după poruncile Evangheliei. Odată, fiica lui a găsit lângă casă o monedă și a alergat bucuroasă să le spună părinților. Părintele Dimitrie, ascultând-⁠o, s-⁠a încruntat și i-⁠a spus s-⁠o ducă și s-⁠o pună acolo unde a găsit-⁠o, pentru că nu ea a pierdut-⁠o și nu e a ei.

În 1922 a început confiscarea odoarelor din biserici. Părintele Dimitrie a refuzat să colaboreze cu comisia, a fost arestat și a stat în închisoare cam un an. După eliberare, în 1923, s-⁠a apucat iar de slujire. În ger și în vifor, ziua și noaptea, mergea la rânduieli, fără să refuze pe nimeni. A fost chemat de mai multe ori la GPU din Osa, unde i s-⁠a propus colaborarea, dar a refuzat. În 1925 puterea i-⁠a propus să devină episcop reînnoitor, iar el a refuzat. Părintele cu familia a fost scos din casa bisericii și a trebuit să rătăcească mult, luând locuințe cu chirie. În anii douăzeci, puterea organiza dispute pe teme religioase, iar părintele a hotărât să ia parte. Soția îl îndemna să nu facă aceasta, căci iar îl vor băga în închisoare, dar el a luat hotărârea fermă de a apăra credința creștină înaintea conferențiarilor atei și a luat parte la toate cele trei dispute ținute la Perm. Îndată după aceea a fost arestat și osândit la trei ani, pe care i-⁠a ispășit în minele de sare de la Solikamsk. S-⁠a întors din lagăr invalid, cu picioarele bolnave și coloana vertebrală vătămată. A fost trimis la domiciliu forțat în orașul Kudîmkar, unde au venit la el soția și fiul. În 1936 s-⁠au mutat cu toții la fiica cea mare, care locuia atunci la Maikop. Olga Grigorievna îi ducea dorul patriei și spunea adesea soțului: Dimitrie, hai să mergem să murim la Osa. Părintele a șovăit o vreme, dar în toamna lui 1937 a cedat rugăminților soției. Era vremea celei mai nemiloase prigoane. Îndată ce a sosit în oraș, preotul a fost arestat, osândit la moarte și împușcat la 14 noiembrie 1937.