Dionisie cel Milostiv

Sfântul Cuvios Dionisie cel Milostiv a fost mitropolit al Larisei la sfârșitul veacului al XV-⁠lea și noul ctitor al Mănăstirii Sfântul Nicolae Anapafsas din Meteora. A adormit întru Domnul în Joia Mare a anului 1510.

Despre el nu s-⁠au păstrat texte hagiografice, slujbe, sinaxare sau o viață scrisă. Cunoștințele noastre vin din altă parte: o frescă din 1627, din naosul lateral stâng al bisericii Sfinții Doctori fără de arginți din Trikala, înfățișează în șir șapte „sfinți arhiepiscopi ai Larisei”: Toma Gorianitul, Ciprian Făcătorul de minuni, Antonie Cărturarul și Noul Teolog, Vissarion, Dionisie cel Milostiv, Marcu Isihastul și Vissarion al Mântuitorului. Inscripția de pe frescă arată că el a intrat în conștiința turmei sale ca sfânt local. Epitetul „milostiv” mărturisește bogata lui lucrare bisericească și socială, ca ajutor al celor săraci și mângâietor al celor suferinzi.

După ordinea celor șapte, arhieria lui se așază după anii 1489-1490 și înaintea lui 1499, așadar a fost scurtă. Pe la 1499 s-⁠a retras din scaun, iar locul i-⁠a fost luat de Marcu Isihastul. Apoi s-⁠a călugărit la Mănăstirea Sfântul Nicolae Anapafsas, a cărei ctitorie a înnoit-⁠o. „Cronica Meteorelor”, scrisă la puțin timp după 1529, îl pomenește de mai multe ori și spune că el a fost cel dintâi care a dat titlul de egumen ieromonahului Ioasaf, „părintele” Mănăstirii Schimbarea la Față din Meteora, iar apoi l-⁠a hirotonit episcop al Fanariului.

Este prăznuit la 28 martie, după calendarul Bisericii Greciei (stil nou). Cinstirea lui este locală, a Larisei și a Meteorelor.