Guntram

Regele Guntram al Burgundiei (în franceză Gontran, în latină Guntchramnus) a fost un rege franc care a stăpânit regatul Orleansului și Burgundia între 561 și 592 și este cinstit ca rege sfânt al Bisericii nedespărțite din Apus. Este amintit pentru pocăința lui, pentru milostenii și pentru grija față de săraci și bolnavi. Se pomenește la 28 martie, iar comunitățile ortodoxe din Occident îi păstrează amintirea ca sfânt al Bisericii dinaintea schismei.

S-⁠a născut în jurul anului 532, la Soissons, ca fiu al regelui Clotar I și al reginei Ingunda. Când Clotar a murit, în 561, regatul francilor a fost împărțit între cei patru fii ai săi, Haribert, Guntram, Chilperic și Sigebert, iar Guntram a primit regatul Orleansului cu Burgundia. Și-⁠a avut capitala la Orleans, dar orașul cel mai legat de amintirea lui este Chalon-⁠sur-⁠Saône. Când Haribert a murit, în 567, frații rămași și-⁠au împărțit pământurile lui.

Grigorie de Tours, episcopul și cronicarul care l-⁠a cunoscut și a scris Istoria francilor, îl numește adesea „bunul rege Guntram”. Nu ascunde greșelile tinereții lui. Grigorie arată că Guntram a avut o concubină și apoi două soții și că una dintre regine, Marcatrude, l-⁠a otrăvit pe fiul lui, Gundobad. A fost om al vremii sale și putea fi aspru în hotărâri. După Grigorie, însă, mai târziu l-⁠a cuprins căința pentru trecutul său și și-⁠a petrecut restul domniei în post, rugăciune și lacrimi, încercând să cârmuiască după principii creștine. A ocrotit pe cei asupriți, a ajutat bolnavii, a dăruit cu mână largă în vreme de ciumă și de foamete și a aplicat legea fără partinire. A iertat jignirile aduse lui, chiar și două încercări de a-⁠l ucide. Grigorie mai spune că prin el s-⁠au făcut minuni, dintre care socotește că a văzut unele chiar el.

În războaiele dintre regii franci a apărat adesea familia fratelui său și drepturile nepoților. După ce fiii lui au murit de dizenterie, în 577, l-⁠a înfiat pe nepotul său Childebert al II-⁠lea, pe care îl ajutase să-⁠și păstreze tronul, și l-⁠a numit moștenitor. Tratatul de la Andelot (587) a întărit această alianță dintre unchi și nepot. În 585 a adunat sinodul de la Mâcon, care a luat hotărâri pentru bună rânduială în Biserică. A ridicat și a înzestrat multe biserici și mănăstiri, între care biserica Sfântul Marcel din Chalon-⁠sur-⁠Saône.

Guntram a murit la Chalon-⁠sur-⁠Saône, la 28 martie 592, și a fost îngropat în biserica Sfântul Marcel, pe care o întemeiase. Supușii săi l-⁠au proclamat sfânt de îndată. Trupul i-⁠a fost risipit de hughenoți în veacul al XVI-⁠lea, dar craniul i-⁠a fost cruțat și se păstrează într-⁠o raclă de argint.