Eustratie Postitorul

Cuviosul Mucenic Eustratie Postitorul, monah al Lavrei Peșterilor din Kiev, a fost luat în robie și ucis la Cherson (Херсонес, lângă Sevastopolul de azi) în 1097 pentru că nu a lepădat pe Hristos. Tradiția Bisericii fixează moartea la 28 martie 1097, iar pomenirea la 28 martie (stil vechi). Izvorul ucrainean mai dă pomenirile de 11 octombrie și 10 aprilie. Moaștele lui se odihnesc în Peșterile Apropiate ale Lavrei Peșterilor. Povestea lui are o latură dureroasă, pe care o arătăm mai jos cu limpezime.

Viața

Potrivit vieții din Patericul Peșterilor din Kiev („Cuvânt despre fericitul Eustratie Postitorul”), Eustratie era dintr-⁠o familie bogată din Kiev. Și-⁠a dat toată averea săracilor și, în jurul anului 1076, s-⁠a călugărit la Mănăstirea Peșterilor, ucenic al Cuviosului Antonie. Pentru înfrânarea deprinsă încă din tinerețe a primit porecla de Postitor. În 1096 (după izvorul ucrainean, la 20 iulie) cumanii (polovții), conduși de hanul Boniak, au atacat Kievul, au cuprins mănăstirea și l-⁠au vândut pe Eustratie unui negustor evreu din Cherson, laolaltă cu alți captivi: treizeci de lucrători ai mănăstirii și alți douăzeci de kieveni. Izvoarele nu sunt de acord în amănunte: cel sârb spune că mănăstirea a fost jefuită în 1097 și că mulți creștini și monahi au fost uciși cu acel prilej.

Potrivit vieții, stăpânul a încercat prin rele tratamente să-⁠i facă pe robi să se lepede de Hristos. Eustratie îi îndemna pe ceilalți să nu primească mâncare și băutură de la cei de altă credință și să nu cedeze: „Nu fiți, frați, lepădați de credință; prin moarte vom dobândi viața veșnică.” După refuzul lor, stăpânul i-⁠a supus la foame și toți, afară de Eustratie, care avea mare experiență în post, au murit în zece zile. Eustratie a trăit fără apă și hrană paisprezece zile (izvorul ucrainean spune că după răstignire a mai trăit cincisprezece zile).

Atunci stăpânul l-⁠a răstignit pe cruce în ziua Paștilor evreiești și apoi l-⁠a ucis străpungându-⁠l cu o suliță. Mai înainte, Eustratie, care mulțumea lui Dumnezeu pentru o astfel de moarte, a fost batjocorit de evrei, iar el a răspuns: „Va veni asupra voastră răzbunarea pentru sângele meu și pentru sângele creștinilor pe care i-⁠ați chinuit.” Potrivit vieții, trupul i-⁠a fost aruncat în mare, de unde a fost scos și îngropat în Peșterile Apropiate. Legenda ucraineană spune că apa l-⁠a purtat peste pragurile Niprului până la mănăstire. Părți din moaștele lui se păstrează în biserica închinată lui din Ternovka, în Crimeea.

Moartea lui Eustratie, un om cunoscut în oraș, și a multor alți oameni, a stârnit tulburare. Eparhul Chersonului (un evreu botezat) a fost executat, după porunca împăratului, împreună cu negustorul care cumpărase monahul. Istoricul Joshua Starr scrie că au fost executați și conducătorii comunității evreiești. Urmarea a fost izgonirea din oraș a tuturor negustorilor evrei și confiscarea averilor lor.

Cum privesc cercetătorii povestea

Academicianul G. G. Litavrin a socotit că autorul patericului s-⁠a sprijinit pe două izvoare scrise: unul vechi rusesc, despre evenimentele din Kiev, și unul grecesc, despre cele din Cherson, care arată simpatia grecilor din Crimeea față de frații lor ruși de credință. Grecii din Cherson ar fi inițiat includerea lui Eustratie între sfinți. Istoricul V. Ia. Petruhin leagă și el povestea de tradiția bizantino-⁠chersoneză, deoarece cu Rusia este legat doar începutul, captivitatea. N. M. Bogdanova trage din legendă concluzia că negustorii evrei veneau la Cherson după robi și iernau acolo așteptând deschiderea navigației, că izvorul, care poate fi tendențios aici, spune că ei monopolizau comerțul acesta și că „Cuvântul” osândește nu comerțul cu robi, ci vânzarea creștinilor către cei de altă credință.

Cercetătorul kievean A. E. Bartoș arată că evreilor din Bizanț le era interzis să dețină robi creștini, dar în practică legea nu era respectată, mai ales în provinciile îndepărtate. Istoricul Ilia Sergheev, contestând această afirmație, susține că eparhul din Cherson chiar a îngăduit negustorilor evrei să cumpere creștini și să-⁠i facă robi, și socotește izgonirea lor o curățire a pieței de robi din Cherson de concurenți și un mijloc de a umple vistieria împărătească.

Mai mulți cercetători socotesc legenda din viață despre uciderea lui Eustratie de către un evreu primul caz de calomnie de sânge împotriva evreilor în Rusia. Filologul A. A. Pancenko și istoricul Petruhin notează asemănări cu legenda lui William din Norwich, un băiat creștin ucis în Anglia în 1144, despre care s-⁠a răspândit zvonul că a fost ucis ritual de evrei și care a fost mult timp cinstit ca sfânt local. Cercetătorii pun aceste două legende, născute în aceeași vreme la capetele opuse ale lumii creștine, pe seama stării de spirit religioase din vremea primelor cruciade, cu accentul lor pe răstignirea lui Hristos și cu ideologia împotriva evreilor. Petruhin socotește că pogromul evreiesc din Kiev din 1113 a fost urmarea unor astfel de calomnii. La sfârșitul secolului XX au fost făcute propuneri de decanonizare a lui Eustratie din pricina poziției evident potrivnice evreilor din viața lui, care conține probabil o calomnie de sânge; ele au venit atât de la comunități și lideri evrei, cât și de la creștini. Preotul ortodox ecumenist Alexandru Men s-⁠a pronunțat pentru decanonizarea sfântului în mai multe articole. Eustratie rămâne totuși în calendarul Bisericii Ortodoxe Ruse.