Dionisie de la Dohiaru

Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie de la Dohiaru a fost monah, ucenic al Sfântului Cuvios Mucenic Iacov, și a primit moartea mucenicească la 1 noiembrie 1520, împreună cu Iacov și cu celălalt ucenic al lui, ierodiaconul Iacov. Se pomenesc la 4 iulie, în Soborul cuvioșilor de la Athos.

Sfântul Iacov a primit tunderea pe Athos la Mănăstirea Dohiaru. Trecând la schitul părăsit al Iviron, al Cinstitului Înaintemergător, l-⁠a înnoit, supunându-⁠se bătrânului Ignatie. Trecând prin felurite ascultări și lepădări de sine, a ajuns la o asemenea curăție, încât s-⁠a învrednicit de descoperiri cerești: asemenea Apostolului Pavel, i s-⁠au arătat sălașurile raiului și temnițele iadului. Prin dar de sus vedea tainele inimii și gândurile ascunse ale celor ce veneau la el, și a primit și darul facerii de minuni. Umblând cu ucenicii prin Etolia, a făcut multe minuni, vindecând bolnavii și zidind sufletele tuturor. Mulțimi de oameni se adunau la el. Autoritățile turcești, folosindu-⁠se de o pârâ mincinoasă, că el ar putea stârni răscoală, adunând poporul, au încercat să-⁠l silească să se lepede de ortodoxie. Dar Sfântul Iacov și cei doi ucenici ai săi, ierodiaconul Iacov și monahul Dionisie, după ce au răbdat cele mai cumplite chinuri de mai multe zile, au primit moartea mucenicească la 1 noiembrie 1520. Moaștele cuvioșilor mucenici, slăvite prin vindecări minunate, au fost așezate în mănăstirea Sfintei Anastasia Izbăvitoarea de Otrăvuri, din locul Galatista, lângă Salonic. Faima moaștelor a atras în scurtă vreme în mănăstire până la o sută de frați, în frunte cu egumenul, Cuviosul Teona, ucenic al Sfântului Iacov.