Dionisie

Sfântul Cuvios Mucenic Dionisie a fost monah și ucenic al Cuviosului Mucenic Iacob cel din Castoria. Împreună cu dascălul său și cu diaconul Iacob, celălalt ucenic, a primit cununa muceniciei la 1 noiembrie 1520. Biserica îi pomenește pe toți trei în această zi.

Povestea lui este povestea starețului său. Iacob s-⁠a născut într-⁠un sat din ținutul Castoriei, din părinți creștini, și a fost la început păstor. Pentru că se îmbogățise, fratele său l-⁠a pârât din invidie, iar Iacob a plecat la Constantinopol, unde a făcut negoț cu oi. Mai târziu și-⁠a mărturisit păcatele la Patriarh, și-⁠a împărțit averea săracilor și a mers în Sfântul Munte, unde s-⁠a călugărit la Mănăstirea Dohiariu. A trăit apoi sub ascultarea bătrânului Ignatie, în schitul Sfântului Ioan Botezătorul care ținea de Mănăstirea Ivir.

Iacob s-⁠a retras apoi mai adânc în Athos, unde s-⁠au adunat în jurul lui câțiva ucenici, între care se aflau și Dionisie și diaconul Iacob. Cu ei a plecat din Sfântul Munte, a petrecut o vreme la Meteora, apoi s-⁠a așezat la mănăstirea Înaintemergătorului de lângă Nafpaktos. Mulți veneau la el pentru povățuire și pentru vindecare.

Turcii l-⁠au pârât pe nedrept că ar ridica pe creștini la răscoală. Iacob a fost prins împreună cu cei doi ucenici și dus la beiul din Trikala, care l-⁠a ținut în temniță. De acolo au fost trimiși în lanțuri la Didimotiho, la sultan, și apoi la Adrianopol. Li s-⁠a cerut să se lepede de Hristos, dar toți trei au rămas neclintiți. Au fost chinuiți cumplit vreme de mai multe zile, iar Dionisie și diaconul Iacob au fost bătuți fără milă. La 1 noiembrie 1520 au fost spânzurați.

Moaștele lor au fost așezate în Mănăstirea Sfintei Mari Mucenițe Anastasia, Izbăvitoarea de otrăvuri, lângă Galatista, nu departe de Tesalonic. Acolo, sub egumenul Teona, ucenic al Sfântului Iacob și mai târziu arhiepiscop al Tesalonicului, s-⁠au adunat în scurtă vreme aproape o sută de frați. Viața și slujba mucenicilor au fost scrise de un contemporan, Teofan Retorul din Tesalonic.