Dragostea din Roma

Sfânta Muceniță Dragostea din Roma, cea mai tânără dintre cele trei fiice ale Sfintei Sofia, a pătimit pentru Hristos în anul 137, în vremea împăratului Adrian (117-138), când avea doar nouă ani. Surorile ei erau Vera, în vârstă de doisprezece ani, și Nădejdea, de zece ani.

Sofia, a cărei nume înseamnă „înțelepciune”, era o văduvă cucernică din Roma. Ea și-⁠a crescut fetele în dragoste de Dumnezeu și le-⁠a învățat să nu se lipească de bunurile pământești; de aceea le-⁠a dat numele celor mai de seamă virtuți creștine: Credința, Nădejdea și Dragostea. Vestea despre această familie a ajuns la împărat, care a vrut să le vadă. Toate patru s-⁠au înfățișat înaintea lui și au mărturisit fără teamă credința în Hristos, Cel înviat din morți. Mirat de curajul fetelor, împăratul le-⁠a trimis la o femeie păgână, cu porunca să le înduplece să se lepede de credință. Toate argumentele ei au fost zadarnice, iar surorile au rămas neclintite. Aduse iarăși la Adrian, au respins cu hotărâre porunca de a jertfi zeilor.

Adrian, mâniat, a poruncit să fie supuse la felurite chinuri. Au început cu Vera, bătută fără milă sub ochii mamei și ai surorilor, apoi pusă pe un grătar de fier înroșit în foc și aruncată într-⁠un cazan cu smoală clocotită; focul și smoala n-⁠au vătămat-⁠o, și a fost osândită la tăierea cu sabia. Surorile mai mici, Nădejdea și Dragostea, încurajate de curajul celei mai mari, au îndurat chinuri asemănătoare; focul nu le-⁠a făcut rău, și li s-⁠au tăiat capetele cu sabia.

Pe Sofia nu au chinuit-⁠o în trup, ci au osândit-⁠o la o durere sufletească și mai grea, despărțirea de fiicele ucise. Ea le-⁠a îngropat trupurile cinstite și a stat două zile lângă mormântul lor. A treia zi Domnul i-⁠a dat o moarte liniștită și i-⁠a primit sufletul în locașurile cerești. Biserica a așezat-⁠o pe Sofia, împreună cu fiicele ei, în ceata sfinților.

Pomenirea lor se face la 30 septembrie, după stilul nou.