Eftimie

Sfântul Eftimie Takaișvili, numit „Omul lui Dumnezeu”, a fost istoric, arheolog și profesor georgian, născut la 3 ianuarie 1863 în satul Lihauri din ținutul Ozurgheti, în Guria, într-⁠o familie nobilă. A rămas orfan de mic și a fost crescut de un unchi.

Și-⁠a făcut școala la liceul clasic din Kutaisi, absolvit în 1883 cu medalie de argint, apoi a studiat istoria și filologia la Universitatea din Sankt Petersburg, până în 1887. S-⁠a întors în Georgia și s-⁠a dedicat cercetării. În 1895 s-⁠a căsătorit cu Nino Poltorațkaia. A adunat materiale istorice, arheologice și etnografice din toată țara, iar interesele lui cuprindeau istoria, arheologia, etnografia, epigrafia, numismatica, filologia și istoria artei.

În 1889 a întemeiat Muzeul Exarhatului Georgiei, unde au fost păstrate manuscrise vechi, obiecte de cult și copii după fresce din biserici străvechi. În 1907 a înființat Societatea de Istorie și Etnografie a Georgiei, care a organizat expediții, între care una în sud-⁠vestul țării, unde populația fusese islamizată. Locuitorii de acolo, deși nu mai vorbeau georgiana, l-⁠au primit cu mare respect. A fost unul dintre cei nouă profesori care au întemeiat Universitatea din Tbilisi în 1918 și a susținut redobândirea autocefaliei Bisericii Georgiei.

Exilul și întoarcerea

La 11 martie 1921 guvernul georgian a luat drumul exilului în Franța, iar Eftimie a primit sarcina să păzească arhiva statului și comorile spirituale și culturale ale națiunii. Împreună cu soția sa a însoțit aceste comori în Franța. Acolo au urmat ani grei de pribegie, în care alții au revendicat comorile: după unele relatări, chiar și guvernul francez și moștenitoarea unui oficial georgian, iar în timpul celui de-⁠al Doilea Război Mondial naziștii i-⁠au percheziționat locuința.

După victoria asupra Germaniei naziste, comorile și păzitorul lor au fost aduse cu avionul în patrie, la 11 aprilie 1945. Coborând pe pământ georgian, Eftimie s-⁠a plecat și a sărutat țărâna. A fost primit cu cinste, i s-⁠a redat catedra și a fost recunoscut membru activ al Academiei de Științe.

Ultimii ani

În 1951 poliția politică a arestat-⁠o pe fiica vitregă, Lidia Poltorațkaia, iar Eftimie, bolnav grav, a rămas fără îngrijitorul lui. În 1952 i s-⁠a interzis să mai țină cursuri la universitatea pe care o ajutase să se întemeieze și a fost ținut în arest la domiciliu. Mulți au încercat să-⁠l viziteze, dar fără izbândă. A murit de inimă la 21 februarie 1953, iar la înmormântare au venit în jur de patruzeci de oameni.

La 10 februarie 1963, la o sută de ani de la naștere, trupul i-⁠a fost mutat la Panteonul Didube din Tbilisi. Când mormântul a fost deschis, s-⁠a văzut că nu numai trupul, ci și hainele și încălțămintea se păstraseră neschimbate. Moaștele au fost mutate încă o dată, la Panteonul de lângă biserica Sfântul David din Gareji de pe muntele Mtațminda, unde se află și azi. Rămășițele soției sale au fost aduse din Franța și așezate lângă el în 1987.

Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe a Georgiei l-⁠a canonizat la 17 octombrie 2002. Este pomenit la 3 ianuarie (stil nou; 16 ianuarie pe stil vechi).