Eftimie de Madytos

Sfântul Eftimie, episcop al Madytosului, în Tracia, este cinstit ca sfânt în Biserica Ortodoxă și pomenit la 5 mai. S-⁠a născut la Epivates, în Tracia, la începutul secolului al X-⁠lea, dintr-⁠o familie bizantină numită „Retseli”; sora lui a fost Cuvioasa Parascheva din Epivates (pomenită la 14 octombrie). După moartea tatălui a fost dus la o mănăstire din Constantinopol, unde a rămas treizeci de ani, deosebindu-⁠se prin nevoință. Apoi a părăsit mănăstirea ca să trăiască ca pustnic.

A fost hirotonit diacon la adâncă bătrânețe de episcopul Perintului și preot de un alt episcop. În cele din urmă a ajuns episcop al cetății Madytos, din Hellespont, deosebindu-⁠se prin virtute și prin însușiri păstorești. Se crede că în viață a săvârșit multe minuni, vindecând leproși și surdomuți. Faima priceperii lui duhovnicești a ajuns până la palat, iar împăratul Vasile al II-⁠lea a mers de la Constantinopol până la Madytos ca să ceară părerea sfântului. Acolo Sfântul Eftimie a prevăzut biruința lui Vasile asupra lui Bardas Focas, în 989.

S-⁠a săvârșit între anii 989 și 996. La adormirea lui se spune că trupul lui a izvorât mir și mulți bolnavi s-⁠au vindecat; de aceea a fost numit Izvorâtorul de mir. După vreo 300 de ani, Meletie al Atenei, care prezida atunci Biserica Madytosului și a Koilei, i-⁠a cerut lui Gheorghe Chipriotul, mai târziu patriarh al Constantinopolului, să scrie un cuvânt de laudă pentru Sfântul Eftimie, una dintre podoabele literaturii bizantine mijlocii. Slujba sfântului a alcătuit-⁠o imnograful Marii Biserici, monahul Gherasim Micraghiannanitul, și a fost publicată în 1961 în Arhiva tezaurului tracic și folcloric. Troparul îl laudă ca pe odrasla Epivatelor și întâistătător al Madytosului, ierarh vestit, imitator al lui Hristos.