Irina

Sfânta Mare Muceniță Irina din Macedonia, numită în Biserica Catolică Irina din Lecce, este socotită întâia femeie cinstită cu acest chip al sfințeniei, cel de mare muceniță. Tradiția o așază în veacul I sau al II-⁠lea, iar unii scriitori greci în al IV-⁠lea. Viața ei este amestecată cu legende, iar Biserica o pomenește la 5 mai.

Potrivit vieții, s-⁠a născut în Macedonia, în familia lui Liciniu, căpetenia păgână a ținutului Migdonia, și se numea Penelopa. Tatăl ei i-⁠a ridicat un palat doar al ei, unde locuia cu educatoarea Caria. Învățătura o primea de la Apelian, un dascăl care era în taină creștin. Povestirea spune că, într-⁠o zi, pe fereastra deschisă spre răsărit a intrat un porumbel cu o ramură de măslin în cioc și a lăsat-⁠o pe masă. A urmat un vultur cu o cunună de flori și apoi un corb cu un șarpe mic. Apelian a tâlcuit: porumbelul înseamnă faptele bune ale fecioarei, ramura de măslin harul Botezului, vulturul înălțimea duhului ei, cununa biruința asupra patimilor, iar corbul cu șarpele pe diavol. A adăugat că Împăratul ceresc voiește să o logodească cu El și că va îndura multe pentru numele Lui.

Penelopa a primit Botezul de la Sfântul Apostol Timotei și a luat numele Irina. A refuzat cererea tatălui de a se căsători. Mai întâi părinții au primit liniștit alegerea fiicei, apoi Liciniu s-⁠a mâniat și a poruncit să fie aruncată sub copitele cailor sălbatici. Caii nu au atins-⁠o, dar unul l-⁠a doborât pe Liciniu și l-⁠a călcat în picioare. Irina s-⁠a rugat, iar tatăl a fost înviat și a primit credința, odată cu aproximativ trei mii de oameni. Liciniu a lăsat dregătoria, iar urmașul lui, Sedechia, a pornit prigoana împotriva creștinilor.

Irina a fost chinuită: aruncată într-⁠o groapă cu șerpi, trupul i-⁠a fost tăiat cu un fierăstrău de fier, dar n-⁠a pătimit nici un rău. Statornicia ei a întors la credință zece mii de păgâni, botezați de Sfântul Timotei. Predicând în Migdonia, a vindecat bolnavi și a înviat un tânăr mort. De acolo a mers la Callipolis, apoi la Constantina și la Mesembria, unde, după tradiție, a fost omorâtă, iar Dumnezeu a trimis un înger și a ridicat-⁠o vie din mormânt. Potrivit unei versiuni, împăratul s-⁠a botezat atunci cu mulți dintre oameni. Izvoarele grecești mai spun că a propovăduit și în Persia, în vremea lui Șapur I, și a suferit acolo mari prigoniri. La Efes, vestită de moartea apropiată, a mers cu bătrânul Apelian și cu alți creștini la o peșteră, a intrat și a poruncit să fie astupată intrarea cu o piatră mare. În ziua a patra, la dezvelirea intrării, peștera a fost găsită goală.

Capul sfintei se păstrează în biserica Sfânta Irina din Riganokampos, lângă Patras. Cândva fusese dus la Patras, iar la 5 martie 1231 arhiepiscopul latin Anthelm l-⁠a luat în Apus și l-⁠a dăruit abației Hautecombe, în Savoia. A fost înapoiat la 5 octombrie 2002. În veacul al V-⁠lea două biserici îi purtau numele la Constantinopol. Irina a fost ocrotitoarea orașului Lecce până în 1656, când a fost înlocuită de Sfântul Oroncie, și a Jandarmeriei elene, iar astăzi este ocrotitoarea poliției din Cipru.