Eleazar din Ierusalim

Sfântul Mucenic Eleazar din Ierusalim a fost preot și învățător al Legii în Iudeea, în anul 166 înainte de Hristos. Ajuns la bătrânețe, dar de chip frumos, era vestit pentru înțelepciunea și evlavia lui.

A fost adus la prigonitor, care a încercat să-⁠l silească să mănânce carne de porc, oprită de Dumnezeu în Legea Veche. Eleazar a ales să moară cu moarte slăvită pentru Legea lui Dumnezeu, mai degrabă decât să păstreze o viață rușinoasă și supărătoare lui Dumnezeu prin încălcarea ei. În mijlocul chinurilor, când preotul lui Dumnezeu era aproape de moarte din pricina rănilor, a spus gemând că Domnul, Care are cunoaștere desăvârșită, știe că, putând scăpa de moarte, el primește suferințe grele și le rabdă de bunăvoie din frica de Dumnezeu.

Ucenicii lui Eleazar, cei șapte frați Macabei, Avim, Antonin, Gurie, Eleazar, Evsevon, Alim și Marcel, au fost prinși împreună cu mama lor, Solomonia, și au fost duși înaintea regelui fărădelege, care a vrut să-⁠i silească să mănânce hrana oprită. Au preferat să moară decât să calce legile și au primit chinuri cumplite unul după altul. Cel mai tânăr a fost îndemnat de mama lui să privească cerul și pământul, să cunoască faptul că Dumnezeu a făcut toate din nimic, să nu se teamă de ucigaș și să fie vrednic de frații lui, ca ea să-⁠l primească din nou, prin mila lui Dumnezeu. După fii a murit și mama, mulțumind cu bucurie lui Dumnezeu că ea și copiii și-⁠au pus sufletele pentru Legea Domnului Atotțiitorul.

Sinaxarul pomenește pe cei șapte frați Macabei, pe mama lor Solomonia și pe învățătorul lor Eleazar la 14 august (stil nou).