Elfric de Abingdon

Sfântul Ierarh Elfric de Abingdon a fost monah și egumen, apoi episcop și, din anul 995, arhiepiscop de Canterbury, în Anglia. A adormit la 16 noiembrie 1005.

Era fiul unui conte de Kent și a devenit monah la mănăstirea Abingdon, unde se pare că a fost egumen; în jurul anului 975 a condus mănăstirea Sfântul Albans. Între 991 și 993 a ajuns episcop, de Ramsbury după istorici (calendarul spune Wilton), iar în 995 a fost înălțat la scaunul de Canterbury. A primit pallium-⁠ul la Roma, în 997, și a păstrat episcopia de Ramsbury până la moarte. Se spune că a așezat monahi în catedrala din Canterbury, dar întâmplarea e nesigură. Probabil că a săvârșit cununia regelui Ethelred cu Emma a Normandiei, în 1002. A păstorit Biserica în anii năvălirilor daneze din Kent, iar prin testament a lăsat regelui o corabie.

Este sfânt al Bisericii nedespărțite și este pomenit la 16 noiembrie, după stilul nou.