Emilion de Combes

Sfântul Emilion de Combes (Émilion, Émilian) a fost în Bretania econom al unui conte de Vannes, apoi monah și sihastru, și a adormit în anul 767. Este prăznuit la 16 noiembrie (stil nou, calendar occidental) și este ocrotitorul negustorilor și comercianților de vin.

Viața lui, a cărei primă formă cunoscută datează din secolul al XII-⁠lea, povestește minunile sale și a fost alcătuită, în bună parte, ca să atragă spre târgul Saint-⁠Émilion pelerinii care mergeau la Compostela. Născut la Vannes, a fost econom al unui conte al cărui nume nu se știe. După o legendă, dădea pâine săracilor pe ascuns de stăpân; contele l-⁠a oprit când purta pâinile sub manta și i-⁠a cerut să o deschidă, iar pâinile s-⁠au prefăcut în bucăți de lemn. S-⁠a făcut monah la Saujon, lângă Royan, în mănăstirea întemeiată de Sfântul Martin de Saujon. Silit să fugă din pricina mulțimii de pelerini atrași de minunile lui, s-⁠a retras într-⁠un loc singuratic la Combes, lângă ceea ce a devenit Saint-⁠Émilion, și acolo a murit. După moartea lui s-⁠a ridicat o mănăstire și, în secolele XI-⁠XII, o biserică monolită săpată în stâncă, parohială până la Revoluție. Este un sfânt al Bisericii nedespărțite, cinstit local.